Un an care ar putea fi definiția cuvântului “revenire” nu se putea încheia pentru Roger Federer decât cu o alta, cel puțin la fel de spectaculoasă, dacă nu chiar și mai relevantă, precum cele recente cu Monfils și cu Mayer, în care elvețianul a câștigat după ce a salvat, de asemenea, mingi de meci. În total, 11 mingi de meci salvate, cumulat, în cele trei meciuri.
A trebuit să treacă aproape o săptămână întreagă până când Turneul Campionilor să ofere genul de meci și de dramă la care publicul se așteaptă de la o astfel de competiție. Roger Federer și Stan Wawrinka au compensat, într-un maraton epuizant de 2 ore și 48 de minute, cam tot ce a lipsit în restul săptămânii: lovituri de calitate, greșeli pe măsură, alegeri tactice inspirate și curioase deopotrivă, soluții tehnice ingenioase și din cale afară de spectaculoase, perspectiva unei surprize imininente care a plutit în aer aproape tot meciul, răsturnări de situație și, peste toate, drama celor patru puncte de meci salvate de Federer.
