Intre stilatul premier Calin Popescu Tariceanu si nefericitul atentator Sorin Lesh, cel care dorea sa arunce Timisoara in aer cu patru butelii de aragaz, exista diferente de cultura, de religie, de educatie… Insa intr-un punct cei doi se identifica unul cu altul. Lesh a planuit un atentat dupa ce, mai intai, a cerut retragerea romanilor din Irak. Tariceanu a comis un atentat impotriva credibilitatii tarii, solicitand acelasi lucru: retragerea soldatilor romani nu din Afganistan, nu din Bosnia, nu din alta parte, ci exact din aceeasi tara – Irak! Punctul comun in care dezideratele celor doi se intalnesc: sa-i produca placere lui Ossama, teroristul-sef al lumii. Usurati ca au scapat de motiunea de cenzura pesedista, a carei aprobare ar fi insemnat in mod cert disparitia lui Tariceanu, cativa liberali s-au adunat sa sarbatoreasca victoria la un pahar de tarie. Si, cand se simteau mai bine, iata ca le-a venit mareata idee care, credeau ei, odata lansata, va scoate PNL si pe carmaciul sau din marele impas in care se afla. Crezand ca presedintele Basescu are mare succes pentru ca merge pe agenda populatiei, s-au intrebat: ce propunere ar fi sustinuta de cetateni, dar Basescu nu ar accepta in ruptul capului sa fie de acord cu infaptuirea ei? Retragerea efectivelor noastre din Irak! Bun, dar asta cereau si rapitorii ziaristilor romani si lucrurile erau gata sa o ia razna cand, in Piata Universitatii, se adunasera pentru sustinerea acestei revendicari fel de fel de personaje dubioase, iar lucrurile erau gata sa fie scapate de sub control. Daca in CSAT s-ar fi acceptat propunerea premierului Tariceanu, ar fi insemnat ca degeaba au murit soldatii nostri oriunde in lume. Ar fi fost ca si cum cineva ar fi topait un dans satanist peste mormintele lor de eroi. Si-au dat viata pentru onoarea, demnitatea, dreptul Romaniei de a privi si a fi privita ca un partener al marilor puteri ale lumii. Dupa atata amar de ani in care am fost calcati in picioare, umiliti, de o alta forta, cea comunista! Nu pentru ca cineva, oricine ar fi el, sa se gandeasca la faptul ca ar putea acumula puncte pentru imaginea personala dintr-o fuga lasa de pe campul de lupta! Tradatorii nu au fost bine priviti nicicand. Si e greu de presupus ca, oricat ar dori romanii sa nu le mai moara soldatii intr-un razboi pe care-l considera ca nefiind al nostru (desi este al aliatilor nostri iar un eventual razboi de aparare a tarii noastre va fi al lor cand noi vom avea nevoie de ajutor), vor accepta cu usurinta rusinea ce li se propune de la nivel inalt.
Apoi, calculul este oricum gresit. Ce rost are c-a scapat de anticipate, liberalii sa insiste pentru adoptarea unei masuri care intr-un final tot acolo poate duce prin iesirea PD de la guvernare? Probabil insa ca Tariceanu stie ca, daca va cadea Guvernul, nu mai are nici o sansa sa fie desemnat premier si mizeaza pe faptul ca PNL impreuna cu UDMR si PC ar putea obtine la alegeri peste 50% si l-ar putea impune tot pe el mergand in campanie obsesiv pe propunerea retragerii. Solutie salvatoare doar la prima vedere. Dovada ca nu au analizat indeajuns de bine consecintele este ca au declansat si multe nemultumiri in partid si nu au luat in calcul posibilitatea scindarii PNL. Li s-o fi parut de saga ideea ca vreo sase ar putea demisiona. Ei, si? Sa plece! – si-or fi spus fericiti in barba. Nu s-au gandit la modul serios ca revolta se poate extinde.
Tariceanu si tovarasii sai de pahar atat de obsedati sa se razboiasca cu presedintele au depasit cu mult granitele decentei. Acum ei sunt in conflict deschis cu Romania, cu interesele ei imediate si de perspectiva…
