Între Republica Ortodoxă România și secolul 21 | OPINIE

Sabin Gherman Actualizat: 28.07.2017 - 19:18

Nici nu știu dacă-i bine de povestit: întoarcere din vacanță, haltă în sudul Ungariei – din două mașini de Prahova coboară vreo zece, cu copii cu tot.

Share

Nici nu știu dacă-i bine de povestit: întoarcere din vacanță, haltă în sudul Ungariei – din două mașini de Prahova coboară vreo zece, cu copii cu tot. Ea, fustă-nflorată: da, doamnă, tot ce scrie în anunț e garantat adevărat, îl întorc de casă bună; dau bip, mă sunați înapoi și facem rugăciune împreună, să se lege lucrarea; eu sunt momentan în Italia acum, puteți plăti direct în cont, da, 250 de euro, garantez că bărbatu’ va fi altul; nu doamnă, noi lucrăm cu Dumnezeu și cu sfintele cărți, trimiteți o poză pe WhatsApp cu păcătosul, doamnă, mă sunați când rezolvați la bancă, da?

Ar fi trecut ca o mică hăhăială cu amicii: no, auzi că încă mai merg șmecheriile astea... – mai mult ce să zici? Dar când vezi că la dezbaterea Ministerului de Interne se pun în discuție aceleași drăcovenii, musai să te întrebi dacă nu cumva, alături de oamenii normali din țara asta, locuiesc și niște triburi. 

S-au sculat patrioții de profesie și tot felul de răspopiți împotriva unui act de identitate: cică dacă citești invers cuvântul CARD îți dă DRAC – ca-n bancurile cu ALUPIGUS. Altul bolborosește că vine Apocalipsa, se însemnea-ză oamenii cu semnul Diavolului; o înnăfrămată e bântuită de spaime identitare – de ce nu scrie pe buletin că-i ortodoxă? Altul: „Am  vorbit cu oameni de la țară care mi-au zis că vacile, de când au CIP, dau mai puțin lapte, la jumătate“. Una care se aplauda singură știa clar că e o legătură între buletinele noi și preoții filmați când fac sex cu alți bărbați. M-aș enerva teribil, în locul capilor Bisericii, aflând că toți ăștia își spun „apărătorii ortodoxiei“.

Proști sunt destui și-s peste tot. Au abonament la fiecare conspirație mondială, știu cel mai bine ce interese sunt în spatele vaccinurilor și-ți desenează în detaliu motorul cu apă refuzat de marile corporații. Și da, să nu uit: Tesla e român, la fel ca toți marii inventatori ai lumii. 

Dar: dacă proștii-s peste tot, nu peste tot statul partener de dialog cu proștii. „Dezbaterile“ astea publice sunt mai mult un prilej de refortificare a tot felul de asociații înspăimântate – și duc la ce? 

Când Mavrocordat a legiferat, în 1741, rupta, și a introdus – am numi azi – buletinul de contribuabil, a fost la fel. Când a impus limba română în detrimentul celei grecești (deși el era grec) – iar a fost la fel. Când Sigismund Zápolya și apoi Rákóczi au impus limba română în biserica ortodoxă transilvană, în locul limbii slavone – iar a fost la fel; în manuale povestim mândri despre  Noul Testament de la Bălgrad, cel tipărit în 1648 la Alba Iulia, adică prima traducere completă a Noului Testament în limba română, dar ascundem sub preș că i se mai spune și Biblia Rákócziana. Nu dă bine la identitate să spui că ne-românii au impus limba română, nu-i așa? – se tăvălesc dacii de durere…

Poate că e momentul ca Biserica Ortodoxă și statul român să tranșeze lupta asta chioară între secolul 21 și Evul Mediu. Semne sunt, și-s bune: cu toate ale sale, Patriarhul a ales să participe la Marele Sinod din Creta, chiar înverșunându-i pe legionarii de prin mănăstiri. Tot BOR are acum, în sfârșit, un purtător de cuvânt  dezbărat de automatisme. Semnalul e, deocamdată, că BOR e dispusă să renunțe la tentațiile venite dinspre Est sau dinspre unii talibani de la Athos. Că mai există încă o supralicitare a ortodoxiei, vizibilă în tot felul de acoperișuri de aur sau turnuri de ceapă rusească în locul arhitecturii tradiționale – asta e o poveste despre decență și doar timpul o va rezolva. Da, și educația. Cartea.

Dar aici musai să fie parte și statul român, prins între „vrednic este“-ul pogorât asupra politicienilor și jandarmii duși să oprească îmbulzeala de la moaște – încă nu și-a descoperit vocația laică. E și greu, când primărița Capitalei arată că principala ei competență e să stea lângă popi sau să dea cu bogdaprostele-n populație.

Sunt curios dacă Ministerul de Interne va ține seama de porcăriile de la dezbatere. Dacă da, în-seamnă că nu e departe ziua în care batalioane de idioți vor cere statului să renunțe la Uniunea Europeană sau la NATO – și statul va „analiza“ și, la fel ca în cazul noilor cărți de identitate, va spune că UE și NATO sunt facultative?

Pare un detaliu minor, dar nu-i; toată moșmondeala asta arată că statul e încă prizonier – a mizat pe needucați și acum needucații îl trag de urechi. Pe tot parcursul lui, statul român a refuzat modernitatea din același motiv ca și azi: confortul electoral al unora. Nu am văzut încă un om de stat capabil să apară la știri și să spună, de exemplu, că s-or gătat laptele și mierea și-i musai de pus osul la muncă. Că ajutorul ăla social nu se mai dă pe degeaba: Brukenthal, când era guvernator al Transilvaniei, dădea de pomană doar dacă cerșetorii dădeau cu coasa prin aer – ca să nu creadă că li se cuvine ceva fără un minim efort. 

Cui să-i ceri, însă? Uită-te ce oameni avem în vârful statului. Șoferul lui Dragnea ajunge mare șef peste autostrăzi, la fel cum și ceilalți și-au pus amantele și șoferii în funcții. Ministrul Educației vorbește cu „genunche“ și „este mulți“. Una, țuțără la Voiculescu, îi transmite procurorului general că-și calcă jurământul față de patrie dacă nu vine la ordine în Parlament – ace-lași Parlament care a mărit salariile demnitarilor și a tulit-o-n vacanță când a fost vorba de medici și profesori. Unii au parte, ceilalți doar carte.

Dacă eu scriu aici că apa din Dâmbovița e otrăvită, iau – pe bună dreptate – amendă. Dacă idioți peste idioți scriu că vaccinurile sunt letale pentru copii, pentru statul român pare a fi în regulă – deși au murit până acum zeci de copii. La fel de în regulă ca și în cazul ăleia din Prahova, aducătoare de armonie și libido. La fel de în regulă – dialogul Internelor cu spărieții secolului 21. 

Un singur lucru îi lipsește statului român – să înceapă un dialog cu cei care vor și înțeleg ce în-seamnă secolul 21. Nu sunt puțini, îi recunoști ușor: vor servicii de calitate, autostrăzi, școli, spitale. Nu prea merg la biserică, dar donează prin SMS pentru copiii bolnavi de cancer. Sunt miloși, dar și sătui de asistența socială. Nu vor altă țară, ci altfel de țară – tot România, dar altfel. În case au cărți.   

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...