Se zice că spiritele înalte se mistuiesc repede! Adrian Orza a plecat puțin. Avea doar 54 de ani. Inima lui n-a mai putut suporta povara imbecilității administrative din jurul său.
Deși înalt la stat, nu ne privea de sus. Doisprezece ani pe postul de viceprimar al Timișoarei nu i-au picurat în barbă înfumurarea. Avea soluții la orice problemă nu numai a cetății, ci și a agriculturii românești. Calculele sale erau exacte. Știa ce trebuie făcut. Și mai ales cum trebuie făcut.
A condus în ultimii ani una dintre cele mai moderne sere din România. Se orientau după soare! Povestea despre ele ca de copiii lui. Pentru că Dumnezeu nu i-a dat unul biologic, a adoptat o fetiță pe care o iubea ca ochii din cap. A ajutat-o să crească armonios și să fie educată, imună la virusul woke și al cancel culture.
citește și: Contraofensiva sau despre cum americanii înaripează cârtițele războiului
Ar fi putut fi un primar de succes al Timișoarei, dar n-a fost să fie. N-a vrut să plece din singurul partid în care a intrat, PNȚCD!
Adrian Orza și autorul, ianuarie 2023, la serele din Șag, județul Timiș
La ultimele alegeri locale, a vrut să intre în competiție ca independent. Între Nicolae Robu și Dominc Fritz, ar fi putut fi alternativa ortodoxismului politic, dar n-a reușit să adune în jurul său o coaliție mai largă.
Mânca administrația pe pâine, la fel cum ar fi mâncat drăcușorii progresiști cu fulgi cu tot.
Serele, îngrijite de el, minuni ale tehnologiei eco
Dumnezeu m-a trimis la el la fermă. Eram în Timișoara la o cafenea cu vechiul camarad de presă, Sorin Bogdan. Mi-a scânteiat în minte ideea să-i facem o vizită la fermă.
O minune a agriculturii moderne, a tehnologiei și a împlinirii unei idei.
Era amărât că supermarketurile nu sunt interesate de contractele pe termen lung. Deși străine, directorii acestora mergeau mai mereu la plesneală. Fie ce-o fi.
S-a rugat de mine să facem împreună o fotografie. Prima și ultima.
Adrian Orza a părut unora prea poet pentru a fi primar, prea neînchinat liftelor străine să fie bun de edil șef. Ar fi putut fi singurul bănățean autentic în poziția lui în care înaintașii Karl Küttel, Karoly Telbisz, Franz Steiner au făcut istorie și au pus Timișoara pe harta premierelor mondiale.
Înainte de alegerile locale din 2012, a avut o inițiativă interesantă despre curăţenia oraşului, umplând panourile cu porcuşori ( aviz celor care aruncă hârtii).
Mare drucker polist
Iubea sportul. A fost un mare susținător al lui Poli Timișoara, despre care ar fi vorbit ore-ntregi. Avea suflet de drucker, dar minte de președinte.
Compunea în minte întreg planul de dezvoltare durabilă a Timișoarei. Nimeni din administrația actuală nu s-a ostenit să-l stoarcă de idei. Nu l-au căutat, pentru că timișorenii nu l-au vrut. Au ales fuște și s-au umplut de muște.
Să ai pe lista electorală un bănățean pur sânge și să alegi mereu vinituri, asta da maximă trufie a bănățeanului care se laudă că e fruncea!
A terminat Liceul de Mate-Info din oraș. A studiat Electrotehnica și a mai obținut un master în transport. S-a căsătorit, în urmă cu mulți ani, cu frumoasa lui Olivia.
Mama sa, poeta Carolina, fost militar de carieră, e zdrobită de durere. L-a crescut pe Adi fără tata. Acesta, de tânăr, a căzut la datorie, cum se spunea atunci, pilot fiind. Doamna Carolina provine din Mecina (se citește Mesina), un sat german ridicat de Contele Mercy, părintele planului urbanistic al Timișoarei. O femeie strașnică, așa cum ar spune rudele mamei mele din Moldova.
Ironiza corectitudinea politică și gleznuțele goale
Un critic constant al progresismului și al noului cult al închinării la diavolescul woke-ism, Adi nu putea să nu aibă umor. Își amintea despre primele sale iubiri și de cum păstra scrisorile primite la unitate.
“Le țineam în buzunarul de la piept să fie la îndemână când le reciteam seară de seară, până se ștergea cerneala de pe ele. Că pe atunci nu era Facebook să ne țină evidența vieții si a sentimentelor. Memoram totul cu inima. Și cântam împreună rupți de oboseală ‘stand up and fight, you’re in the army now” de parca eram toți Status Quo. Și, da! Ne recunoști și azi pe stradă, fiindcă nu avem gleznele goale și nu mergem cu trotineta! Și nici nu ne pensăm și nu ne dăm cu lac pe unghii! Așa că stați liniștiți, în caz că…tot noi o să…Fiindca noi avem o legătură și un sentiment anume pentru Țara asta. Care ne-a dezamăgit, dar care ne-a dat și sens. Chestie pe care voi nu o veți înțelege niciodată,” a scris Adrian Orza, nu demult pe Facebook, atașând o veche fotografie din soldăție.
Oameni ca el nu-s de trebuială, în politica zilelor noastre. Oamenii votează cai verzi pe pereți
Oameni ca el nu mai sunt azi la modă. O lume în care, personaje caragielești sunt primii pe lista ordinilor de precădere în Parlament sau prin consilii locale, nu-l încăpea și pe el.
Inima lui s-a oprit în ceasul în care se culcă găinile, într-o căsuță la doi pași de minunata Mănăstire de la Șag. Salvarea a ajuns prea târziu. Mama și soția au văzut disperate cum se stinge sub ochii lor.
“Chiar dacă am avut multe păreri contrare pe plan politic sau administrativ, am prețuit mereu că Adrian Orza a iubit sincer și profund Timișoara. Orașul a pierdut un bănățean adevărat, dar urmele lui în oraș vor rămâne încă generații întregi,” scrie Dominic Fritz pe pagina sa de socializare.
L-am întrebat odată pe Corneliu Coposu, care e semnul că ai reușit în viață. Atunci, când adversarii te respectă și te prețuiesc.
Un munte de om a fost mistuit într-o clipă. Nu mi-a spus niciodată că suferea de aritmii cardiace. Ajunși prea târziu, paramedicii nu au putut decât să constate decesul.
VOCILE LUMII
Lia Lucia Epure
“Sunt cutremurata de o veste. A murit Adi Orza. Un timisorean autentic, un om inteligent și profund. A fost vice-primarul Timișoarei până in 2012, apoi consilier independent in CL.Timisoara. Am fost foarte buni prieteni. Comentam zilnic aproape tot ceea ce se petrecea in jurul nostru. De la aberațiile politicii locala la cele internaționale. Era un creștin autentic, era un mare familist, își iubea mama, soția, fiica…. Adi Orza era un spirit autentic, avea o personalitate deosebită, mulți dintre noi o să-l plângem multă vreme….Doamne, îl odihnește!”, a scris jurnalista Lia Lucia Epure, pe facebook.
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
