În pușcăriile din țară sunt închise doar 89 de persoane condamnate pentru infracțiuni conexe violenței domestice, în condițiile în care Poliția primește, anual, aproximativ 20.000 de sesizări privind astfel de fapte grave. “Legea e proastă, iar pedepsele sunt foarte mici!”, acuză ONG-urile.
„Când se îmbată, ne bate și pe mine și pe copii, dar nu pot să-l părăsesc. Doar n-o să-mi las copiii fără tată!”, “Mă bate, de două ori era să mă omoare, dar unde să mă duc, că n-am unde?!”, “Da, mă bate, dar îl iubesc”. Acestea sunt victimele violenței domestice despre care Poliția nu are statistici, pentru că nu reclamă niciodată abuzurile la care sunt supuse. Ele reprezintă majoritatea. Potrivit Agenției Europene pentru Drepturi Fundamentale, una din patru românce a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său cel puțin o dată în viață. Dintre acestea, numărul celor care apelează la autorități pentru protecție și pedepsirea agresorului este infim. Pe de altă parte, același număr devine uriaș când e raportat la cazurile care chiar se finalizează cu pedepsirea atacatorului.
Statisticile Poliției Române arată că sesizările privind infracțiuni conexe violenței în familie se ridică, anual, la aproximativ 20.000. E drept, în unele cazuri este vorba despre o singură victimă care a făcut mai multe sesizări, dar, în contrapartidă, cele mai multe victime țin sub tăcere abuzul și ajung în aceste statistici abia atunci când este prea târziu. În doar primele luni ale acestui an, de pildă, 21 de persoane (în proporție covârșitoare femei și copii) au fost ucise de către un alt membru al familiei, arată datele furnizate de Poliția Română la solicitarea “României libere”.
În 2016, au fost 64 de astfel de crime în familie, iar în 2015 – nu mai puțin de 104. De asemenea, din 2015 până la sfârșitul lunii martie a acestui an, Poliția a intervenit în 19 cazuri de loviri cauzatoare de moarte și în 205 cazuri de tentativă de omor, toate comise împotriva unui membru de familie.
Sute de copii, maltratați de părinți
La 30 ianuarie 2017, potrivit situației furnizate de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), în pușcăriile din România erau închise pentru violență în familie 43 de persoane, pentru rele tratamente aplicate minorului 29, pentru coruperea sexuală a minorului 15 și pentru incest două; de asemenea, în toate cazurile, victimele erau membri ai familiei. Și asta în condițiile în care numărul sesizărilor privind astfel de fapte este între 15.000 și 20.000 anual.
Astfel, anul trecut, Poliția a investigat 18.529 de cazuri de lovituri sau alte violențe îndreptate împotriva unui membru de familie, iar în primele trei luni ale acestui an numărul sesizărilor a ajuns deja la 4.500. Cazurile de vătămare corporală și vătămare corporală din culpă au fost 110 în 2016 și 12 în 2017, până în martie.
De asemenea, în 2016, 481 de copii au fost maltratați de către un membru de familie, iar anul acesta – 123. Alți 210 copii au fost victime ale coruperii sexuale de către o rudă apropiată anul trecut, iar anul acesta – 45.
Evident, cei 89 de deținuți nu sunt printre cei care au comis faptele sesizate Poliției în 2016 și 2017, procesele durând mai mulți ani până la condamnare definitivă. Dar statisticile Poliției indică, în fiecare an, un număr constant ridicat de infracțiuni de violență domestică, iar cele ale ANP-ului arată, în fiecare an, un număr constant scăzut de persoane închise pentru comiterea unor astfel de agresiuni.
Legea pedepsește când e prea târziu
Codul Penal prevede, la articolul 199, majorarea cu o pătrime a pedepselor pentru infracțiuni de lovire și alte violențe, vătămare corporală, vătămare corporală din culpă, rele tratamente aplicate minorului, în situația în care victima este un membru de familie. Pedepsele ajung până la 5-7 ani pentru violența domestică, dar… “Dar aceeași lege spune că aceste pedepse severe se aplică doar când leziunile suferite de victimă necesită 90 de zile de îngrijiri medicale. Apoi, și dacă îi rupe o mână sau un picior, merge la doctor, îi pune un ghips și o trimite acasă. Am avut și femei înjunghiate de soț și n-au stat în spital mai mult de două săptămâni. E greu să atingi acel prag de 90 de zile de spitalizare, poate doar atunci când apar mutilări definitive”, precizează Giulia Crișan, avocat colaborator al Asociației ANAIS, organizație care oferă gratuit consiliere juridică și psihologică victimelor violenței în familie.
În plus, legea mai spune ceva: “împăcarea înlătură răspunderea penală”. “Iar multe victime declară, în fața autorităților, că s-au împăcat cu agresorul tocmai sub amenințarea cu violența din partea aceluiași agresor”, adaugă avocatul.
Protecție cu suspendare
Există, totuși, o lege concepută special pentru prevenirea și combaterea violenței în familie. Legea nr. 217/2003 introduce “ordinul de protecție”, pe care victima îl poate solicita unui judecător atunci când integritatea sa fizică sau psihică este pusă în pericol. În virtutea unui astfel de ordin de protecție, instanța poate decide, de exemplu, evacuarea agresorului din locuința familiei, chiar dacă el este proprietarul de drept, interdicția oricărui contact cu victima sau obligarea agresorului de a păstra o distanță minimă determinată față de victimă, față de copiii acesteia, față de locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate.
“Problema e că pedeapsa pentru încălcarea unui ordin de protecție este foarte mică, de la o lună la un an de închisoare. Fiind atât de mică, procurorul nu poate dispune reținerea agresorului, iar judecătorii dau întotdeauna, în astfel de cazuri, pedepse cu suspendare”, mai spune Giulia Crișan.
De asemenea, judecătorul poate dispune mai multe măsuri prin ordinul de protecție, dar legea consideră că este o încălcare a acestui ordin în doar două situații: când agresorul refuză să părăsească locuința familiei sau când se apropie de victimă la o distanță mai mică de cea stabilită de instanță. În rest, poate ignora toate celelalte măsuri fără să suporte vreo consecință legală, susține avocatul Asociației ANAIS.
Giulia Crișan mai atrage atenția asupra unei scăpări a legiuitorului. Ordinul de protecție este valabil 6 luni și poate fi prelungit doar atunci când victima aduce dovezi că violențele continuă. “Să presupunem că victima obține evacuarea agresorului din casă timp de 6 luni. În această perioadă, el având interdicție să se apropie de ea și de locuință, e foarte probabil să nu comită alte fapte de violență. Deci persoana vătămată nu poate aduce dovezi noi, iar după 6 luni agresorul se întoarce”, explică avocatul.
„Fiul meu are o sabie cu care mă amenință tot timpul“
Fundația ANAIS a strâns mai multe mărturii ale victimelor violenței domestice. Iată câteva dintre ele:
M-a bătut, mi-a interzis să merg la facultate, m-a ținut sechestrată în casă, mă încuia cu cheia, nu puteam merge nicăieri fără acordul lui, la un moment dat m-a strâns și de gât. M-a amenințat că dacă fac vreun pas greșit, dacă părinții mei află ceva, pe ei o să-i înjunghie și pe mine o să mă omoare. Mi-a șters din telefon numerele părinților, să nu-i mai pot suna. Venea mereu după mine și mă lua de acasă, forțându-mă să merg cu el. Mă obliga să mă prefac că e totul în regulă în fața vecinilor, prietenilor și a familiei lui. G.N.C. (20 de ani)
Îl suspectam că îmi abuzează sexual copilul în vârstă de 5 ani încă de mult timp, dar acesta era prea mic să conștientizeze și să spună. Copilul de mai multe ori mi-a spus că nu mai vrea să rămână singur cu el. Când am aflat, am suferit enorm, chiar mă gândeam că aș putea să îl omor. M.P. (39 de ani)
Fiul meu are o sabie cu care mă amenință tot timpul că mă omoară. Îmi spune că mă taie în bucăți. Sunt terorizată. Îmi strigă mereu să plec, că e casa lui, că de nu, mă omoară. Mi-a distrus toată casa. Mi-a spart televizorul, mi-a distrus lustra, bibelourile, întrerupătoarele, absolut tot. A vrut să dea foc de două ori la casă, dar l-a oprit iubita lui. L.S. (68 de ani)
Când consumă prea mult alcool își pierde controlul. La ultimul scandal ne-a dat afară din casă pe mine și pe cele trei fiice, doar cu hainele de pe noi, fără încălțări, fără șosete măcar, în ger și la mila străinilor. A.L.P. (40 de ani)
Traume devastatoare și ireversibile
Una din patru femei a fost bătută măcar o dată în viață de partener, dar cele mai multe aleg să rămână prizoniere într-o relație toxică și violentă. De ce nu pleacă, de ce nu fug aceste femei de agresorii lor? “Înțelegem greu cum cineva rămâne într-o relație violentă, însă motivele se combină între convingeri defavorabile legate de propria persoană, convingeri distorsionate legate de despărțire și repercusiunile ei, convingeri culturale și religioase”, spune psihoterapeutul Keren Rosner.
În multe situații, agresorul are un tip de comportament coercitiv și manipulator care poate avea un impact profund asupra modului în care victima ajunge să funcționeze psiho-social, chiar și după ce a părăsit relația. “Victima este intimidată voit prin asalt fizic, agresiune sexuală, abuz emoțional, violență psihologică, comportament abuziv ca parte a unui model sistematic de putere și dominare. „Forțele puternice emoționale și psihologice țin victima legată de abuzator (precum convingerea nerealistă că partenerul abuziv se va schimba, teama de repercusiuni dacă va vorbi, lipsa de suport, vina de eșecul relației, atașamentul și sentimentul că este responsabilă pentru redresarea abuzatorului, teama pentru copii), realitățile situaționale (lipsă de bani, locuință, izolarea socială)”, susține specialistul.
Coșmarul începe cu o palmă
Cicatricile abuzului pot influența în mod semnificativ viitoarele relații intime. Cu cât chinul este mai îndelungat, cu atât daunele pe care le provoacă sunt mai grave. „Agresorul le inoculează victimelor ideea că sunt neînsemnate, lipsite de calități, că sunt singure și dependente de el, că nu se pot descurca pe cont propriu, că sunt slabe. Uneori comportamentul lui dual, afișând o imagine socială amabilă, curtenitoare face ca mulți agresori să nu fie recunoscuți ca atare de persoanele din afara familiei”, explică psihoterapeutul.
“Rănile psihologice și emoționale sunt devastatoare, în multe cazuri ireversibile, și pot bântui victima mulți ani. Persoana care suferă de violență domestică poate dezvolta în timp probleme de sănătate fizică (dureri de cap, hipertensiune arterială, boli cardiace), dezechilibru psihic (tulburare posttraumatică, anxietate, depresie, furie, chiar ideație suicidară), schimbare de comportament (retragere socială, sărăcirea activităților cotidiene, neîngrijirea aspectului)”, mai spune Keren Rosner.
Chiar dacă semnele abuzului sunt observabile de timpuriu, victima trăiește cu speranța că lucrurile se vor îndrepta. În timp agresiunea se intensifică ca frecvență și amploare. Abuzatorul poate să înceapă cu excese de furie în care să distrugă obiecte pentru a face cealaltă persoană să se simtă neputincioasă. Abuzul fizic poate să înceapă cu o palmă, iar în timp să ajungă la loviri din ce în ce mai atroce, este de părere specialistul.
STATISTICĂ. Violența domestică în cifre
- 25% din românce au fost bătute măcar o dată de partener.
- 30% din români sunt de părere că “femeile sunt bătute și din vina lor”.
- 6,4% cred că “un bărbat care nu-și bate femeia nu o iubește cu adevărat”.
- 7,3% susțin că “femeia e proprietatea bărbatului”.
- 8,1% sunt de părere că “bătaia e ruptă din Rai”.
- 78% din români au cunoștință despre existența unei legi cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie.
Surse: INSCOP, Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale, Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați
Puteți citi ziarul și în format PDF aici.
Pe aceeași temă:
O fată de 16 ani povestește, plângând, că tatăl ei, bolnav de cancer, o bate în fiecare zi și o dă afară din casă. Un băiat de 11 ani spune că ceilalți copii din clasă îi spun că e mobilier, pentru că e sărac, și ar face mai bine să muncească pe la alții decât să vină la școală.
Peste 10.000 de copii ajung, anual, în evidențele Protecției Copilului, fiind bătuți, abuzați sau exploatați, în condițiile în care, din 2004, în România, există o lege prin care corecția fizică şi abuzul sunt interzise.
