În anii trecuţi, noaptea muzeelor a arătat că bucureştenii nu strâmbă din nas când e vorba de muzee care fac ceva interesant. Acum doi ani s-au înghesuit peste 100.000 de oameni, care au aşteptat răbdători la nişte cozi imense. Atunci, lumea a putut să se plimbe cu autobuzele oferite de RATB, care au roit între muzee după ora 23, oră la care se opreşte transportul în comun din Bucureşti. Anul acesta n-au mai existat autobuze. Metroul nu a circulat nici măcar o oră în plus, iar taxiul costă cât toate biletele pe care nu mai trebuie să le plăteşti. Aşa că, dacă nu ai o maşină la dispoziţie, trebuie să iei o foaie şi un pix şi să-ţi născoceşti un traseu care să ţină seama de evenimente, ore de închidere şi kilometri străbătuţi prin oraş.
Pe jos, prin ploaie
Pornesc de la Muzeul de Artă din Piaţa Revoluţiei. Dacă nu prinzi actorii Teatrului MASCA care fac pe statuile timp de o oră, aici nu poţi decât să admiri cele două cozi care se revarsă de la intrarea în galerii până în Calea Victoriei. Cobor până la Muzeul de Istorie, unde sunt tot atâţia oameni, dar forfota e mult mai mare. Nu e coadă, pentru că oamenii sunt lăsaţi să intre pur şi simplu, nu în grupuri de 10 persoane. Pe trepte, tineri în costume militare de epocă fac manevre din vremea războaielor napoleonice. Înăuntru, programe de muzică şi teatru înviorează atmosfera istorică. În holul principal poţi să-ţi faci contra cost o fotografie de epocă, iar copiii au un atelier medieval, unde pot să se plimbe printr-un castel sau să se lupte cu săbii de carton. Lumea iese zâmbind şi pleacă spre alte muzee sau spre cluburile din centrul istoric.
MŢR: „Nu vezi absolut nimic!”
Reuşesc să prind ultimul metrou spre Piaţa Victoriei şi ajung la Muzeul Ţăranului, unul dintre cele mai apreciate din România. În curtea interioară e o coadă serioasă către expoziţia www.distrugeri.ro. Înăuntru sunt poze cu Moara lui Assan, monument istoric distrus de un incendiu suspect, un morman de cărămizi şi trunchiuri din livada de cireşi tăiată pentru a se construi un centru comercial. Doar că, după ce stau o jumătate de oră în înghesuială, oamenii aşteaptă ori nişte fasole cu ciolan, ori ceva care să-i dea pe spate. „Nişte poze pe pereţi, în mijloc nişte cărămizi, nu vezi absolut nimic!” mormăie un bărbat care a văzut expoziţia. În holul muzeului, o altă secţiune din aceeaşi expoziţie are doar cinci vizitatori rătăciţi. Mai mult, dacă intri pe un gang şi urci nişte scări întunecoase, dai de alte două expoziţii, cu artă populară din China şi Mexic. Spre ele te îndrumă instinctul explorator, nu traseul gândit de MŢR pentru vizitatorii din noaptea albă. Autobuzele s-au culcat de mult, aşa că pornesc pe jos pe Calea Victoriei. La Muzeul Literaturii, în timp ce se proiectează „Eu când vreau să fluier, fluier”, doi moşnegi beţi împart flori de iasomie „la toate fetele frumoase”, inclusiv supraveghetoarelor.
„Am primit ordin de sus să închidem!”
La 2.05, doi poliţişti comunitari închid porţile Muzeului Municipiului Bucureşti şi ridică din umeri când aud că programul e până la 4. „Aşa am primit ordin, aşa facem!” Ştiind că măcar petrecerea de la Muzeul de Artă Contemporană ţine până la 5, ocolesc toată Casa Poporului, mă strecor printre schelele amenajate pentru concertul AC/DC şi ajung la poarta dinspre Rahova, pe unde sunt dosiţi tinerii amatori de artă contemporană. La ora 3.35, paznicii îmi explică de ce nu am voie să intru, deşi afişul de lângă ei scrie că e deschis până la 5: „Am primit ordin de Sus!”. Cu ordinele de sus nu te pui, că se lasă cu bătaie, ca acum doi ani. Aşa că plec acasă, numărând în gând kilometrii umblaţi pe jos după muzee închise. Google mi-a calculat 11,5 km. Muzeele îşi numără şi ele vizitatorii: acum doi ani 100.000, anul trecut zeci de mii, iar în seara asta doar câteva mii, obosiţi şi zgribuliţi.
