Ce sărbătorim de fiecare zi naţională a ţării în care trăim sau a celei de care suntem mai legaţi sufleteşte? De mult nu mi-am acordat un minut de reflecţie asupra acestei teme … şi iată că acum, când trebuie să scriu despre ziua naţională a Confederaţiei Helvetice mă gândesc că ei chiar au multe de sărbători.
Ce este democraţia directă?
De pildă … democraţia directă, un concept de care cei mai mulţi români nici n-au auzit vreodată. Ce înseamnă asta? Statul federal are 3 nivele politice: confederaţia, 26 de cantoane şi 6 semicantoane precum şi circa 2700 de comune. Cantoanele şi comunele sunt în mare măsură autonome. Astfel, fiecare canton are o constituţie proprie, legi proprii, un parlament precum şi instanţe de judecată proprii. Multe decizii politice sunt de competenţa cantoanelor sau a comunelor. Această organizare descentralizată a sarcinilor statale ca şi aspiraţia de a le rezolva la un nivel cât mai inferior posibil (principiul subsidiarităţii) îşi au originea în începuturile statului federal. Tocmai această organizare, cu concentrare la bază deosebeşte confederaţia helvetică de tot restul lumii. Aici, poporul are într-adevăr puterea şi câteva pârghi sănătoase pentru a o controla. Democraţia directă înseamnă de fapt că toţi cetăţenii cu drept de vot pot solicita prin intermediul unei iniţiative populare schimbarea constituţiei. În acest scop ei trebuie să adune într-o perioadă de 18 luni 100 000 de semnături. Dacă semnăturile au fost adunate iniţiativa este supusă populaţiei cu drept de vot. În cazul în care cetăţenii sunt împotriva unei legi adoptate de parlament, persoanele cu drept de vot pot solicita cu ajutorul unui numar de 50 000 de semnături şi în termen de 100 de zile organizarea unui plebiscit (referendum facultativ). Consiliul Federal este guvernul ţării, şi conduce aparatul administrativ federal, având atribuţiile unui şef de stat. Consiliul Federal este un corp colegial format din şapte membri aleşi pentru un mandat de patru ani de către Adunarea Federală, care supervizează activitatea Consiliului. Preşedintele Confederaţiei este ales din cei şapte membri, tradiţional prin rotaţie, pentru un mandat de câte un an, pentru a prezida şedinţele guvernului şi pentru a îndeplini funcţiile reprezentative în relaţiile internaţionale. Cu toate acestea, preşedintele este doar un primus inter pares fără puteri suplimentare, rămânând şi şeful unui departament din administraţie.
În fond, diferenţa faţă de alte democraţii este că, în Elveţia, totul s-a construit în jurul micilor comunităţi, a ţăranilor liberi şi asociaţiilor urbane, rezultând un sistem cu greutatea la bază, foarte echilibrat şi care influenţează de fapt toată activitatea politică menţinând-o întotdeauna cu picioarele pe pământ.
În încheiere …
Elveţia este o ţară de la care avem multe, foarte multe de învăţat. Săracă în resurse naturale, amplasată într-un loc nerodnic şi poate într-un fel neprielnic, fără ieşire la mare, a reuşit prin perseverenţă şi perfecţionism să întreacă multe alte state mai mari şi mai bogate. Reuneşte între graniţele sale oameni foarte diferiţi care nici măcar nu vorbesc aceeaşi limbă, n-au aceleaşi obiceiuri şi nici aceleaşi tradiţii. În ciuda atâtor diferenţe, este o ţară pacifistă, liniştită, care şi-a construit un renume din neutralitatea ei. Este o linişte, un nivel de trai şi un fel de viaţă la care am început să visăm şi noi din ce în ce mai mult dar, fără încă a şti cum să le atingem. Dar nu e timpul pierdut, nu?
