Franceze, americane, ba chiar si japoneze, multinationalele care au decis sa investeasca in Romania s-au confruntat deopotriva, la un moment dat, cu protestele angajatilor romani de la fabricile pe care le-au preluat. Grevele si mitingurile, de cele mai multe ori pe motive salariale si pe respectarea legislatiei muncii, nu au iertat nici capitalul autohton, nici transnationalele. Cu toate acestea, liderii sindicali recunosc aproape la unison ca multinationalele au oameni mult mai bine pregatiti in materie de negocieri cu sindicatele.
Printre cele mai mediatizate cazuri s-au numarat grevele de la Automobile Dacia – Groupe Renault si de la fabrica de rulmenti Koyo Alexandria. Alaturi de francezi si japonezi, puternice miscari de protest au avut loc, in urma cu cativa ani, si la Wisconsin Turning Systems Targoviste, parte a grupului american Wisconsin Machine Tools Corp. Mai recent, in acest an au inceput sa mocneasca conflicte la Nestle Romania si la Romsteel Cord Zalau, parte a grupului francez Michelin.
Cultura a relatiilor industriale
Si totusi, de voie, de nevoie, liderii marilor confederatii sindicale sunt nevoiti sa accepte evidenta, si anume ca multinationalele ofera salarii mai mari si, de obicei, conditii mai bune de munca. De asemenea, tot acestia admit ca specialistii acestor grupuri au o vasta cultura de relatii industriale, implicit si de negociere.
"Exista un cod de conduita al multinationalelor, care le obliga sa aiba fata de salariati acelasi comportament, indiferent de tara in care activeaza, cod stabilit la nivelul OECD", spune Dumitru Costin, presedintele Blocului National Sindical (BNS), confederatie la care sunt afiliate si sindicatele de la Dacia Pitesti si de la Koyo Alexandria. El a precizat ca exact pe baza acestui cod de conduita a reusit sa "castige batalia" cu francezii de la Dacia.
Potrivit lui Dumitru Costin, companiile multinationale sunt mult mai bine pregatite in materie de negocieri. Reversul medaliei consta in faptul ca aceste companii au inclusiv "specialisti in spargerea grevelor", avertizeaza insa liderul sindical.
"Sunt parteneri seriosi de discutie, insa daca sesizeaza ca au un interlocutor slab il calca pur si simplu in picioare. De aceea trebuie sa ne pregatim bine negociatorii in relatia cu companiile multinationale", a concluzionat Costin.
De la politica la bani
Diferenta dintre atitudinea patronilor romani si a celor straini a fost prezentata mult mai succint de catre Liviu Luca, presedintele Federatiei Sindicatelor Libere si Independente (FSLI) Petrom, care detine si functia de vicepresedinte al CNSLR-"Fratia": "Cand esti firma de stat, problema este mai mult politica. In cazul multinationalelor, este vorba de bani". Liderul sindical, care a trecut recent prin transferul de proprietate al Petrom de la statul roman la OMV, a tinut sa precizeze ca austriecii "sunt foarte bine pregatiti in zona financiara".
O alta caracteristica a multinationalelor care au investit in Romania este punctata de presedintele Federatiei Sindicatelor din Industria Alimentara, Dragos Frumosu, care este si vicepresedinte al CSDR. "Companiile transnationale care activeaza in acelasi domeniu de activitate se informeaza reciproc, la nivel de compartimente de resurse umane, in ceea ce priveste nivelul salariilor si al bonusurilor", ne-a declarat Frumosu. El a precizat ca a observat aceasta practica in ultimii ani in industria alimentara si ca salariile intr-o anumita companie sunt stabilite pe baza unei analize a veniturilor obtinute de angajatii concurentei.
Liderul sindical recunoaste insa ca multinationalele le ofera angajatilor conditii mai bune: salarii mai mari, asigurari medicale, de viata, prime de concediu etc.
La nivel conceptual, relatia multinationalelor cu angajatii romani este sintetizata si de directorul de resurse umane de la Automobile Dacia – Groupe Renault, Alain Duval: "Confruntarea de opinie diferita, si nu divergenta trebuie sa ramana o grija constanta, care sa raspunda nevoilor salariatilor, respectand ansamblul constrangerilor intreprinderii". El a tinut sa adauge ca "relatiile dintre sindicate si directiile intreprinderilor trebuie sa reprezinte in viitor un factor de progres", punctand ca totul consta in compromis, si nu in infruntare.
Si totusi companiile straine mai si cedeaza
"Greva e buna. Ii ajuta pe muncitori sa se elibereze de energiile negative" – aceasta a fost replica (deja celebra) primita de angajatii fabricii de rulmenti Koyo Alexandria de la directorii japonezi, in timpul grevei din 2004. Lucrul in intreprindere a fost oprit trei saptamani, dar, in final, partile au ajuns la un acord si salariatii au primit, in doua transe, majorarile salariale cerute, 20 de euro lunar si sapte tichete de masa. Oricum, patronii au pierdut, la acea data, sase miliarde de lei pentru fiecare zi de greva. Castigul grevei din 2004 a fost valorificat si in 2005, cand japonezii nu au mai venit cu "nu dam nimic" si au gasit fonduri pentru o crestere de 10%. Asa s-a ajuns ca muncitorii de la Koyo Alexandria sa obtina cel mai mare salariu din toate intreprinderile teleormanene.
Si francezii de la Groupe Renault s-au confruntat cu protestele salariatilor imediat dupa preluarea uzinelor Dacia de la Colibasi. Prelungite uneori chiar si o saptamana, grevele au fost declansate de fiecare data din cauza ca nu se ajunsese la un acord in ceea ce priveste nivelul salariilor. Au mai fost insa proteste cauzate de disponibilizarile de personal. In ultima perioada, relatiile sindicalistilor cu reprezentantii constructorului francez de automobile au ajuns insa in faza de colaborare, nefiind necesara recurgerea la intreruperea lucrului. Ultima amenintare cu greva (anulata in cele din urma) a avut loc luna trecuta. Revendicarile salariale au fost acceptate, sindicalistii obtinand o majorare de 20,19%, in doua transe.
