După introducerea legii privind obligativitatea asigurării locuinţei, acest tip de poliţă a revenit în prim-plan. După primele şase luni ale anului, companiile de asigurări aveau peste 5 milioane de poliţe în portofoliu, adică mai mult decât în toţi anii de după 2004. Statul ne obligă însă să ne asigurăm doar pentru trei riscuri catastrofice, adică inundaţii, alunecări de teren şi cutremure. Asigurarea completă a locuinţei este însă un produs cu mult mai complex, care include uneori mai multe zeci de riscuri asigurate. Totuşi, la bază sunt patru categorii mari de riscuri care nu ar trebui să lipsească din nici o poliţă. Astfel, asigurarea ar trebui să acopere, în primul rând, riscurile ataşate clădirii din care face parte locuinţa. În al doilea rând, ar trebui asigurate bunurile din locuinţă, opţiune pe care asigurarea obligatorie şi „clonele“ apărute în piaţă nu o oferă.
Asigurări complete
Un al treilea risc important este asigurarea pentru eventualele accidente suferite de membrii familiei în interiorul locuinţei asigurate. Nu în ultimul rând, este importantă şi componenta de răspundere civilă faţă de terţi. În acest caz, un exemplu concludent îl constituie eventualele pagube provocate vecinilor de o banală inundaţie. Aceste patru categorii mari de riscuri pot fi combinate în orice fel, în funcţie de nevoile şi disponibilităţile financiare ale clientului, însă este bine ca poliţa să le cuprindă pe toate patru. Un criteriu important în alegerea unei poliţe de locuinţă îl reprezintă notorietatea şi stabilitatea companiei care o emite. Orice companie din România poate fi verificată pe site-ul oficial al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În plus, trebuie citit cu atenţie contractul de asigurare şi, mai ales, clauzele speciale din capitolul „excluderi“. Aici pot apărea, şi chiar apar, destule surprize care devin neplăcute în cazul producerii riscului asigurat. Decizia trebuie să ţină cont, evident, şi de preţ, dar neomiţând celelalte caracteristici enumerate mai sus.
Preţul contează
Luând în considerare şi criteriile pe care le-am enumerat, am încercat să întocmim un top în funcţie de preţ. Poliţele luate de noi în considerare acoperă toate cele patru categorii de riscuri esenţiale. Am realizat un calcul pentru un apartament de două camere în valoare de 60.000 de euro, din Bucureşti, situat într-un bloc construit în 1990. Valoarea bunurilor din apartamentul nostru virtual este de 5.000 de euro. Din perspectiva preţului, pe primul loc se clasează Astra, care, pentru 60 de euro, asigură clădirea şi apartamentul şi oferă ca bonus asigurarea bunurilor şi asigurarea de răspundere. În top se află şi Generali, cu un cost al poliţei de 131 de euro. Urmează plutonul companiilor care oferă o serie de asigurări suplimentare.
Sfaturi utile
Cum arătam mai sus, contractele de asigurare au şi excluderi. Aceste clauze speciale arată situaţiile în care asigurătorul nu va plăti dauna. Prevederile sunt absolut normale şi ele există în contractele de asigurare de oriunde din lume. Asigurătorul nu îşi poate asuma orice fel de riscuri, atât timp cât nu le controlează măcar indirect. Legea nici nu permite astfel de atitudini. De aceea, este bine să vă feriţi, de exemplu, de poliţele care spun că nu asigură locuinţe situate în zone inundabile. Atenţie la tipul asigurării, pentru că dacă este o „asigurare proporţională“ nu veţi primi toţi banii. Înainte de a încheia poliţa, asiguraţi-vă că locuinţa este într-o stare foarte bună. Dacă blocul are crăpături, de exemplu, riscaţi să nu primiţi banii de la asigurător.
Cea mai simplă asigurare
„Inundaţii se pot produce în orice moment şi aproape în orice zonă din România.“ Aceste vorbe aparţin unuia dintre oamenii care se ocupă, în ţara noastră, cu strategiile de protecţie împotriva inundaţiilor. Cea mai clară dovadă în acest sens o constituie chiar localizarea inundaţiilor din ultimii ani. În 2005, inundaţiile s-au concentrat cu precădere în Banat, în Dobrogea, în bazinul Argeş-Olt şi de-a lungul Siretului. În 2006, inundaţiile au lovit mai ales în zonele adiacente Dunării, pentru ca în 2008 să se mute spre bazinele Someş-Tisa, Prut, Bârlad şi Siret. În 2010, cel mai dureros an din punct de vedere al calamităţilor, inundaţiile au curs mai ales pe Siret. Reducerea riscului de inundaţii ar presupune investiţii de miliarde de euro, bani de care statul român nu dispune. În plus, o strategie clară privind inundaţiile va fi pusă în aplicare abia de la finele anului viitor. În aceste condiţii, fiecare român trebuie să aibă grijă de propriul viitor. Singurul instrument pe care îl avem, în acest moment, la îndemână este asigurarea obligatorie împotriva dezastrelor emisă de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID). Costul redus al acestei poliţe, adică 10 sau 20 de euro pe an, o face accesibilă aproape oricărui cetăţean al României.
Afacere pentru asigurători
Societăţile de asigurare din România au vândut, anul trecut, poliţe de incendiu şi calamităţi naturale în valoare totală de 1,1 miliarde de lei, arată datele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).
De altfel, asigurările împotriva dezastrelor naturale au devenit a doua sursă de venit pentru asigurători, după poliţele obligatorii de răspundere civilă auto (RCA). Aproape 17% din totalul primelor brute subscrise pe întreaga piaţă au provenit din această linie de afaceri. Poliţele RCA au o pondere de aproximativ 33%. Ca şi în cazul RCA, poliţele de asigurare împotriva dezastrelor sunt căutate mai ales în contextul în care statul obligă proprietarii să-şi asigure locuinţa. Spre deosebire de RCA însă, unde, în cele mai multe cazuri, vânzările sunt depăşite de plăţi, poliţele de dezastru sunt extrem de profitabile pentru companii.
Astfel, CSA arată că în 2012 despăgubirile plătite pe zona asigurărilor de incendiu şi calamităţi naturale abia dacă au atins 218 milioane de lei, adică sub 20% din totalul primelor brute subscrise pe această categorie şi sub 5% din totalul plăţilor făcute de asigurători anul trecut. Cu menţiunea că, în cazul poliţelor de locuinţă, nevoia de reasigurare este mai mare, motiv pentru care apar costuri suplimentare, vânzarea de poliţe de locuinţă este cea mai profitabilă afacere a asigurătorilor. Potrivit datelor Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România (UNSAR), la finele anului 2012 cei mai importanţi asigurători de locuinţe din România erau, în această ordine, Astra Asigurări, Omniasig, Allianz-Ţiriac şi Groupama. În total, cei patru au subscris poliţe de 694 milioane de lei, adică mai bine de 63% din întreaga piaţă. Societăţile de asigurare membre UNSAR aveau în portofoliu, la finele anului trecut, peste 4 milioane de contracte de asigurare împotriva dezastrelor naturale.
Riscuri importante
Problema cu asigurările de dezastru este însă că ele implică un risc semnificativ, imposibil de controlat de către asigurător. Nici o altă clasă de asigurare nu este expusă unui asemenea risc. E vorba despre posibilitatea apariţiei unui eveniment major, de exemplu un cutremur de dimensiunea celui din 1977. Daunele provocate de o asemenea catastrofă nu numai că ar toca integral încasările companiilor expuse puternic pe această zonă, însă ar putea pune în pericol chiar stabilitatea respectivei societăţi.
Unele calcule arată că, la nivelul actual de expunere a pieţei, un cutremur similar celui din 1997 ar genera plăţi de peste 4 miliarde de euro, în condiţiile în care toată piaţa de asigurări din România abia dacă adună anual prime brute de 2 miliarde de euro. În acest context, un rol important l-ar putea avea Poolul de Asigurare Împotriva Dezastrelor, care poate prelua din riscurile asumate de asigurători. Potrivit unui proiect de lege care va ajunge în plenul Parlamentului, toate poliţele de asigurare a locuinţei vândute în România ar urma să aibă şi o componentă (20 de euro) care va merge spre PAID. Poolul îşi va asuma o parte din despăgubiri, adică 20.000 de euro per poliţă.
Aproape 1 miliard de euro pagube doar în 2010. Statul nu mai dă bani
Inundaţiile din lunile iunie-iulie 2010, cele mai grave din ultimii ani, au afectat 481 de localităţi din 37 de judeţe. Aproape 20.000 de persoane au fost evacuate din locuinţele lor; circa 4.000 de gospodării au fost avariate, dintre care 863 au fost complet distruse. În total, pagubele produse de inundaţiile din vara lui 2010 se ridică la peste 875 milioane de euro, conform evaluărilor autorităţilor. De menţionat este că, începând din 2011, statul român nu va mai despăgubi persoanele afectate de inundaţii.
2005-2010
Bilanţul trist al inundaţiilor
144 de persoane decedate
69.000 de persoane evacuate
66.500 locuinţe afectate, din care 15.400 locuinţe distruse
3.080 de poduri afectate
15.700 km de drumuri afectate
106.600 hectare de teren agricol inundat.
Primii din Europa la inundaţii, locul trei la cutremure
Date certe privind riscurile la care este expusă ţara noastră vin şi dinspre Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). Unul dintre indicatorii pe care CSA îi va lua în seamă la analiza solvabilităţii societăţilor de asigurare este factorul de ţară privind riscurile de inundaţii şi cutremure. Cu cât acest factor este mai mare, cu atât dauna posibilă este mai mare, iar companiile vor trebui să constituie rezerve mai mari sau să îşi reasigure portofoliile. Din acest punct de vedere, România nu stă deloc bine. Potrivit datelor CSA, factorul de ţară pentru riscul de inundaţii este în România de 0,40%, adică cel mai mare din Europa şi de patru ori mai mare decât în Italia, Belgia sau Marea Britanie. În ceea ce priveşte cutremurele, România se situează (exceptând câteva ţări de dimensiuni foarte mici) pe locul trei în Europa, după Cipru şi Grecia. Cumulate, valorile celor doi indici plasează România pe primul loc pe continent în ceea ce priveşte riscurile catastrofale în ansamblu.
