Mihai Rădulescu este la pupitrul unui nou talk-show la TVR Info, „INFO Expres”, care-şi propune să nu rateze nimic din ce se petrece în peisajul politic, economic şi social al ţării.
Despre politică, presă şi moguli am vorbit şi noi cu realizatorul TV.
Sunteţi gazda unei noi emisiuni la TVR Info. Povestiţi-ne ceva despre formatul şi conceptul ei.
„INFO Expres” se numeşte proiectul cel mai nou în care sunt implicat pe canalul TVR INFO, alături de colega mea Paula Rusu. Suntem, aşadar, două gazde ale emisiunii, pe care o prezentăm alternativ, dar cu acelaşi producător: George Tudor. „Expresul” nostru de ora 19.00 este o garnitură editorială care „circulă” zilnic, de luni până vineri, în regim specific de viteză şi confort. Am în vedere viteza de reacţie la evenimentele de peste zi şi analizarea succintă a subiectelor majore, cu ajutorul celor implicaţi sau avizaţi. Timp de aproape o oră, aducem pe ecran, într-un ritm alert şi neconformist, ştiri care spun ceva şi invitaţi care au ceva de spus.
Ce aduce nou „INFO Expres” în peisajul programului TVR Info? Acoperă o nişă care nu era exploatată?
Încercăm să decantăm din noianul de informaţii cu care suntem bombardaţi zilnic subiectele cu adevărat relevante. Desigur că nu este o nişă neexplorată, este însă una insuficient exploatată. Noi credem că o putem exploata mai bine: mai aproape de cetăţean, mai obiectiv şi mai profesionist. După cum ne place nouă s-o spunem, „INFO Expres” ia ziua de la capăt şi nu ratează nimic important pentru telespectatori.
Mai sunteţi supărat pe premierul Emil Boc pentru replicile dure din emisiunea în care l-aţi avut invitat?
Aşa vi s-a părut dumneavoastră? Că eu am fost cel supărat? Mie mi s-a părut invers. Eu am fost doar surprins. Cert este că ne-am înşelat reciproc aşteptările. Eu mă aşteptam ca domnul prim-ministru să insiste pe subiectul care monopolizase atenţia generală la acea oră: revolta în desfăşurare a funcţionarilor de la Finanţe, care a culminat cu episodul cu totul neobişnuit al sechestrării ministrului de resort în biroul său. În timp ce domnia sa ar fi preferat să vorbească, dacă reţin bine, despre asumarea răspunderii Guvernului pe Legea educaţiei şi despre semnarea unui memorandum de intenţie privind gazoductul South Stream. Subiecte importante, fără îndoială, dar care nu „ardeau”.
V-a spus atunci domnul prim ministru că păreţi un moderator de la Antena 3 sau de la Realitatea. Este acest lucru echivalent cu o înjurătură?
Probabil pentru domnia sa… deşi nu, nu cred nici măcar asta. Cred că remarca s-a dorit mai degrabă o replică acidă la insistenţa mea. A trecut un an de atunci şi eu reţin partea plină a paharului. A fost o „ciocnire” vie, cât se poate de autentică, între un politician şi un ziarist, pe postul naţional de televiziune. Fiecare cu priorităţile lui, care nu coincid neapărat. Ba chiar aş putea spune că e de preferat ca de multe ori să nu coincidă. Ne-am surprins unul pe altul şi am reacţionat în consecinţă. Pentru mine, ca ziarist cu 20 de ani de presă, şi la privat, şi la stat, comparaţia cu moderatorii de la Realitatea sau Antena 3 nu poate fi în nici un caz o înjurătură. În primul rând, pentru că nu cred în generalizări. Sunt destui jurnalişti de calitate acolo, după cum – se ştie – nu există pădure fără uscături. Depinde unde şi de unde priveşti.
Dvs. ce părere aveţi despre modul cum se face astăzi la noi televiziune şi cum vedeţi TVR în raport cu posturile aşa-zis moguliste?
E prea mult derizoriu, prea multă agresivitate pe ecranele românilor, aspecte care – din păcate – reflectă nivelul de civilizaţie al societăţii, inclusiv al clasei politice, la momentul actual. În vraiştea generală, unii colegi de breaslă confundă incisivitatea, care este o calitate indispensabilă unui bun ziarist, cu agresivitatea. Jurnalistul devine subit procuror, uneori comisar şi chiar mai mult de atât. Ei bine, dacă pentru angajatul de la posturile private marele pericol este această tentaţie a agresivităţii, care, pasămite, ar asigura ratingul, pentru salariatul din TVR pericolul a fost dintotdeauna atracţia pasivităţii. Statul comod, la cutie. Dacă mă întrebaţi pe mine, ca ziarist, e de preferat să păcătuieşti prin incisivitate decât prin pasivitate.
Dacă televiziunile private fac „presă” aşa cum le dictează patronatul, pentru cine lucrează TVR? Cine este echivalentul mogulului pentru angajaţii televiziunii publice?
Spuneam că mă feresc de generalizări şi de etichetări globale. Nu sunt de acord cu clişee de genul „televiziunile moguliste fac presă după cum le dictează patronul” sau „televiziunea publică face presă după cum dictează puterea vremii”. Sunt ziarişti, şi într-o parte, şi-n alta, care fac presă după cum le dictează propriul cap şi propria conştiinţă. Şi dacă nu se mai regăsesc undeva, pleacă acolo unde pot lucra fără mari compromisuri. Nu e o dramă că există posturi cu diferite orientări şi interese. Important este tabloul general, acel puzzle informativ divers, caracteristic unei democraţii, din care fiecare îşi ia ce vrea şi înţelege ce poate. Ca jurnalişti, cred că nu trebuie să ne mai dăm singuri cu firma în cap, că şi aşa nu beneficiem de o imagine extraordinară în rândul publicului. Apropo, chiar publicul este echivalentul mogulului, dacă vreţi, pentru angajaţii televiziunii publice. Sau ar trebui să fie.
În timpul liber, la ce posturi TV vă uitaţi?
Prefer canalele de ştiri şi de sport de la noi, mai arunc un ochi şi pe buletinele de ştiri străine, dar mi se întâmplă să mă „prindă” şi o emisiune sau un film de pe posturile generaliste.
Aţi fost jurnalist acreditat la Cotroceni sub toţi preşedinţii postdecembrişti ai României. Care dintre ei a fost cel mai prietenos cu jurnaliştii?
Într-adevăr, am avut şansa să relatez de la Palatul Cotroceni, ca reporter acreditat la Preşedinţie, în mandatele tuturor celor trei şefi de stat de după Revoluţie: Iliescu, Constantinescu, Băsescu. Cel mai apropiat de jurnalişti mi s-a părut a fi Emil Constantinescu.
Care este politicianul român sau străin, din orice epocă ar fi el, pe care v-aţi fi dorit să-l luaţi la întrebări?
Primul rege al României, Carol I. Mi-aş fi dorit să-l întreb cum a găsit ţara, ca domnitor străin, atunci când i-a urmat la tron lui Cuza şi cum a reuşit să realizeze schimbările radicale care au dus la dezvoltarea şi modernizarea României. Ştiu că s-a adaptat destul de greu la agitata viaţă politică din Principate, la un moment dat fiind chiar la un pas să abdice. M-ar fi interesat să aflu din gura lui Carol I care a fost reţeta prin care a ridicat ţara din haos şi înapoiere. Poate că o astfel de mărturie ar fi utilă şi în zilele noastre.
Scurtă biografie
Mihai Rădulescu este născut pe 20 octombrie 1966, în Bucureşti. Şi-a început cariera ca jurnalist, în 1992, pentru cotidianul Libertatea, unde trei ani mai târziu era şef secţie politică. A condus apoi, timp de un an, departamentul politic de la ziarul Curierul Naţional. În TVR a intrat în 1996.
După şase luni petrecute la Jurnalul TVR Internaţional ca redactor-prezentator, a trecut la Departamentul de Ştiri al canalului TVR 1, unde ulterior a devenit realizator de emisiuni. A absolvit Centrul pentru Jurnalism Independent în 1993, Colegiul NATO în 2003, iar în 2004, Colegiul Naţional de Apărare. A urmat cursuri de perfecţionare în televiziune, în ţară şi în străinătate, precum şi burse de documentare la sediile
UE şi NATO de la Bruxelles 1994, 2000, 2008.
Pe lângă INFO Expres, Mihai Rădulescu mai prezintă în weekend Telejurnalul de la ora 20.00, pe TVR1.
