Atunci când este vorba despre planurile pe termen lung, Cătălin Frâncu susţine că preferă să muncească câte puţin în fiecare zi pentru atingerea lor. De exemplu, dezvoltarea DEX online a realizat-o prin îndeplinirea unor obiective mici şi mai uşor de atins, pe o perioadă de zece ani.
În august se împlinesc zece ani de când aţi lansat dexonline.ro. Speraţi la început că veţi ajunge aici?
Începutul a fost lent şi destul de arbitrar. Abia după vreo doi ani am început să formulăm nişte planuri de viitor şi ne-am dat seama că digitizarea DEX-ului este doar primul pas, dar că „digitizarea limbii române” necesită un efort constant, coordonat şi nesfârşit.
De ce aţi lansat acest proiect? Care au fost premisele?
În 2001 eram student la Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi unul dintre jocurile studenţilor români de acolo era să ne pândim unii altora greşelile de exprimare. Cred că era şi aceasta o formă de mândrie de a fi român. Unele dintre controverse erau dezbătute îndelung, pentru că nu aveam un dicţionar sau un alt arbitru la care să apelăm. În 2001, mi-am făcut loc în bagaj şi, după o vacanţă, am adus cu mine o copie a DEX-ului.
În lunile următoare, profitând şi de intenţia mea de a învăţa câteva rudimente de programare web, am creat o interfaţă simplă prin care oricine avea DEX-ul să poată introduce definiţii într-un site web creat pentru acest scop.
La MIT am urmat câteva cursuri umaniste, pentru care a fost nevoie să scriu multe referate. Pentru acestea, aveam nevoie ca de aer de dicţionare englezeşti şi bilingve. Am fost impresionat de abundenţa şi de calitatea dicţionarelor de pe Internet, chiar şi în 1999, când Internetul abia avea patru ani vechime. Ele puteau fi consultate gratuit şi mi s-a părut o idee bună şi un proiect interesant să creez un asemenea site şi pentru limba română.
Desigur, faptul că învăţam programare web pe măsură ce dezvoltam site-ul DEX online a dus la multe alegeri greşite în materie de tehnologii folosite şi de design al proiectului, greşeli care uneori ne mai urmăresc şi astăzi.
Cât timp aţi dedicat proiectului DEX online în ultimii zece ani şi cum a evoluat el?
Depinde de perioadă. Şi eu şi majoritatea voluntarilor am perceput DEX online ca pe un hobby în majoritatea timpului. Din această cauză, el a trecut adesea pe planul doi atunci când vieţile noastre au fost mai aglomerate. Am avut luni în care am muncit susţinut câte 20 de ore pe săptămână, dar şi luni în care nu m-am ocupat deloc de el. Şi voluntarii care au contribuit la introducerea datelor şi-au impus propriul lor ritm.
Câţi oameni se ascund în spatele platformei online DEX? Cum lucrează aceştia?
În prezent, echipa include şase oameni activi. Suntem doi programatori, Radu Borza şi cu mine, care suntem şi „buni la toate” în ce priveşte logistica, finanţele, comunicarea prin e-mail şi planurile de viitor. Avem doi reprezentanţi din partea Federaţiei Române de Scrabble, Matei Gall şi Octavian Mocanu, care, în plus, se ocupă de tot ce înseamnă „bunăstarea” bazei de date (definiţii incomplete, incorecte, conjugări greşite – n.r.).
Dorelian Bellu ne reprezintă ca „activist pe reţele sociale”, iar Laurenţiu Başchir este un colaborator care ne ajută să digitizăm dicţionare de nişă, în cazul cuvintelor pentru care dicţionarele generale nu oferă definiţii mulţumitoare. De-a lungul timpului, au existat peste 200 de persoane care au contribuit cu cel puţin o definiţie, fără a-i socoti pe cei care au dorit să rămână anonimi. Dintre aceştia, estimez că aproape 20 au fost activi pe termen lung.
Fiecare dintre ei a oferit, din pură conştiinţă civică, atât cât a putut din timpul său şi pentru fiecare am încercat să găsim de lucru pe măsura competenţei sale profesionale. Unii au scris cod pentru site-ul web. Alţii au donat sume modice de bani, dar care la momentul respectiv au contat enorm. Alţii au contribuit cu idei pentru ghidul de exprimare. Alţii au introdus cantităţi uriaşe de text, iar alţii au scris programe-client pentru ca DEX online să poată fi descărcat şi folosit, chiar şi în absenţa unei legături la Internet.
Mai pot intra şi alte persoane în echipa DEX online?
Sigur că da! Astăzi avem nevoie mai mult ca oricând de ajutor, pentru că ori de câte ori completăm un sub-proiect, el ne deschide posibilităţi pentru alte funcţii interesante, iar lista de lucruri de făcut este în permanentă creştere. Avem întotdeauna nevoie de programatori care să implementeze noi componente ale site-ului, de lexicografi sau de lingvişti care să scrie articole şi să răspundă la întrebările venite prin e-mail, de fonduri cu care să cumpărăm drepturile de publicare pentru noi dicţionare. Putem găsi ceva interesant de lucru pentru oricine are entuziasmul să contribuie la proiect.
Dacă am căuta în dexonline.ro ¬numele dumneavoastră, ce definiţie am putea descoperi?
Cred că „voluntar”. Viaţa te poate duce pe o infinitate de căi şi probabil pe multe din ele eu nu mi-aş fi ales un proiect ca DEX online, care s-a născut, până la urmă, dintr-o joacă. Dar sunt convins că în orice eventualitate aş fi simţit nevoia să-mi dedic o parte din timp pentru a lăsa ceva în urmă, cu unealta pe care ştiu să o mânuiesc cel mai bine: ingineria software.
În prezent, desfăşuraţi şi un alt proiect. Despre ce este vorba?
O problemă de care suferă societatea română modernă este că prea puţine dintre documentele fundamentale ale culturii noastre au fost digitizate. Limba este numai un exemplu şi cu aceasta se ocupă DEX online, dar avem nevoie şi de eforturi sistematice pentru digitizarea şi punerea la dispoziţie online a literaturii, a muzicii, a picturii, a codului de legi, a jurisprudenţei etc. În special actele cu valoare normativă trebuie să fie uşor de consultat şi de interogat.
Principiul conform căruia „nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii” este nobil, dar sunt numai vorbe goale dacă nu faci un efort de a aduce legea la cunoştinţa oamenilor. Un proiect demarat acum câteva luni, Civvic.ro, îşi propune să ofere, în mod sistematic şi uşor de consultat, codul de legi al României. Momentan suntem în faza de digitizare a Monitoarelor Oficiale începând cu 22 decembrie 1989. Din câte ştiu, suntem primii care facem acest efort şi oferim public rezultatele.
De ce aţi ales, în 2006, să plecaţi de la Google?
Am ales să plec de la Google, pentru că voiam să lucrez mai mult la DEX online. Internetul românesc era la o distanţă considerabilă în urma celui american şi am considerat că în această nişă, a dicţionarelor şi a resurselor lingvistice, pot să aduc o contribuţie semnificativă. Pe lângă aceasta, ritmul de viaţă în Silicon Valley este centrat în jurul carierei, cu zile de lucru lungi şi concedii scurte, ceea ce devine obositor după mai mulţi ani. Este un obicei răspândit ca o dată la câţiva ani lumea să îşi ia câteva luni de concediu fără plată, în special atunci când îşi schimbă serviciul.
Uitându-vă în urmă, a fost o alegere bună?
Da. Nu am regretat niciodată alegerea făcută. Este o comparaţie greu de făcut între slujba de la Google şi proiectele mele personale. La Google, eram o rotiţă mică într-un angrenaj care lansa nişte produse fenomenale. Eram coleg cu titani ai informaticii, aveam la dispoziţie o infrastructură complexă, acces la resurse de calcul aproape inepuizabile şi o bază de cod în care multe biblioteci ajutătoare erau deja implementate pentru mine. Munca într-un proiect mic este diferită, mai solitară şi decurge într-un alt ritm, dar sunt atâtea lucruri pe lume care merită făcute, încât dacă îţi alegi proiectul potrivit poţi ajunge departe fără resurse şi cheltuieli mari. Un asemenea proiect este DEX online.
O alegere radicală privind cariera dumneavoastră a fost şi întreruperea studiilor la Politehnică şi continuarea lor la MIT. De ce aţi ales această variantă atunci?
La Politehnică, nu am fost niciodată un student strălucit. Am avut o medie puţin peste opt şi în cei trei ani petrecuţi la Facultatea de Automatică am acumulat cinci restanţe. Îmi place să cred că aceasta nu a fost în întregime vina mea, deşi am făcut şi eu greşeala pe care o fac mulţi studenţi: m-am angajat în timpul facultăţii şi mi-am alocat prea puţin timp pentru studii. La momentul respectiv, vedeam doar că fusesem un elev bun în liceu, dar, în facultate, nu dădeam rezultate. Multe dintre materii îmi erau nesuferite şi mi-am dat seama că prefer să plec din ţară şi să îmi continui studiile ¬altundeva decât să fac efortul de a-mi lua toate restanţele.
Acum, după 15 ani, înţeleg că metoda de predare punea accentul pe acumularea unui volum uriaş de cunoştinţe, fără a încuraja învăţarea propriu-zisă, prin care eu înţeleg dezvoltarea capacităţii unui om de a se adapta la situaţii noi, neprevăzute, din afara manualului. Această mentalitate a fost rezumată perfect de unul dintre profesori, care ne-a întrebat la un curs: „care credeţi voi că este scopul profesorului?”. Noi ne-am dat cu părerea: „scopul este ca elevul să înţeleagă, să înveţe, să-şi depăşească profesorul sau să facă faţă în lumea reală”. La care el ne-a contrazis sec: „scopul profesorului este ca elevul să ştie”.
Cum aţi ajuns la MIT?
Procesul de admitere la facultăţile americane este complex şi durează aproape un an. El se bazează pe un dosar care include: rezultatele la teste standardizate (TOEFL, SAT şi/sau GRE – n.r.), foile matricole din şcolile precedente, scrisori de recomandare, un curriculum vitae şi o scrisoare de intenţie.
Şcoli diferite dau importanţă diferită acestor componente, dar toate încearcă mai mult decât să măsoare un set de parametri ai candidatului. Ele încearcă să înţeleagă personalitatea şi potenţialul candidatului, dincolo de realizările lui. Este greu de spus ce factori au înclinat balanţa în favoarea mea. Statistic vorbind, dintre toţi studenţii români care au fost acceptaţi la MIT, între 1995 şi 2005, majoritatea largă a participat la olimpiadele şcolare internaţionale sau regionale. Dincolo de bagajul de cunoştinţe necesar, olimpiadele demonstrează capacitatea tânărului de a-şi alege un scop şi de a-l urma, depunând pentru aceasta un efort susţinut timp de mulţi ani de zile.
Cum v-au ajutat în carieră studiile nord-americane?
Pe lângă ajutorul evident dat de cunoştinţele acumulate, studiile la MIT au avut şi un caracter formativ. Şi la MIT, cât şi la Politehnică, am urmat multe cursuri care nu mi-au folosit direct în profesia de inginer software. Diferenţa a fost că, în afară de un nucleu de cursuri obligatorii, mi-am putut alege toate celelalte cursuri dintr-o gamă foarte largă şi astfel m-am putut concentra pe direcţiile care mă interesează pe mine. În afară de aceasta, am avut acces la informaţie şi am învăţat să învăţ singur, în biblioteci sau citind documentaţii găsite pe Internet. Tot în Boston, mi-am format legături profesionale trainice.
Dumneavoastră spuneţi că „o ştachetă prea înaltă este o invitaţie la eşec şi frustrări”. Cum aţi ajuns la concluzia aceasta? Aţi avut astfel de obstacole?
Desigur, şi cred că orice alt om a avut momente de avânt, momente când şi-a propus mai mult decât poate face. Poţi să ţii ritmul propus o zi, două, trei, dar în final trebuie să încetineşti. Eu încerc să evit aceste situaţii care îmi dau sentimente de neîmplinire şi de descurajare şi prefer să îmi propun scopuri realiste.
Totuşi, în ce măsură ştachetele confortabile nu sunt la rândul lor o invitaţie la involuţie?
Depinde de fiecare om. Până la vârsta mea am avut timp să mă cunosc şi ştiu că am răbdarea de a face planuri pe termen lung şi de a munci câte puţin în fiecare zi pentru atingerea lor. Dezvoltarea DEX online nu a fost nicidecum un obiectiv uşor, dar l-am porţionat în obiective mai mici şi mai uşor de atins. Munca a fost de rutină în unele momente, dar dozele mici şi conştiinţa că fac un lucru bun, care le rămâne altora, m-au ajutat. În schimb, nu pot să menţin un ritm alert pe termen lung. La DEX online, am avut marele lux de a nu ne grăbi nicăieri. Tocmai de aceea am evitat şi încă evităm să intrăm în hora goanei după venituri.
DESPRE dexonline.ro
Proiectul a avut o efervescenţă maximă în perioada 2003-2004, când a avut cei mai mulţi colaboratori activi.
Federaţia Română de Scrabble a fost foarte interesată de DEX online, deoarece el promitea să rezolve o nevoie acută a lor, respectiv cea a unei liste oficiale de cuvinte acceptate la concursurile de scrabble.
DEX online încurajează un mod de lucru ascendent, în care un colaborator îşi poate alege ce doreşte să lucreze dintr-o listă uriaşă de proiecte (http://wiki.dexonline.ro/report/1), în locul unuia descendent în care colaboratorului i se spune ce să facă. Cătălin Frâncu susţine că oamenii sunt mai productivi şi mai motivaţi atunci când fac ceea ce le place.
De-a lungul timpului, au existat peste 200 de persoane care au contribuit cu cel puţin o definiţie la dexonline.ro, fără a-i socoti pe cei care au dorit să rămână anonimi.
DE CE MERITĂ SĂ STUDIEM?
1. Studiile merită făcute pentru ca omul să înţeleagă mai multe despre lumea în care trăieşte, ca să nu trăiască la voia întâmplării.
2. Învăţătura formează caracterul omului şi îl face să înţeleagă că adevăratele planuri se fac pe termen lung. Cătălin Frâncu spune că este imposibil să indice exact cum l-a ajutat în carieră cursul de geometrie din clasa a VI-a, dar crede că învăţătura se sedimentează şi devine baza pe care se acumulează altă învăţătură, din care în final se cern cunoştinţele direct necesare practicării unei profesii.
3. Frâncu susţine cu tărie că prin învăţătură se poate ajunge la un trai material decent. Cei care susţin contrariul sunt „vulpea care nu ajunge la struguri”.
