Au fost ultimii americani executați pentru spionaj şi singurii civili americani inculpaţi pentru spionaj în timpul Războiului Rece.
“Procesul de spionaj al secolului”, cum a fost numit, a durat două zile și a declanșat în toată lumea, în contextul Războiului Rece, manifestații antiamericane.
În 1993, cei doi au fost achitați post-mortem, după procesul de revizuire deschis de cei doi copii, Robert și Michael.
În spionaj, unele state îşi trag reciproc covorul de sub picioare. Reuşesc operaţiuni magistrale, urmate de altele penibile. Această operaţiune a fost o mare victorie a URSS, o adevărată lovitură de ciocan pentru SUA.
După al doilea război şi încheierea competiţiei de stabilire a frontierei Cortinei de Fier, SUA şi URSS au avut pentru o vreme o perioadă de tranziţie, în care relaţiile de cooperare din timpul perioadei beligerante au continuat şi fiecare dintre cele două puteri a încercat „să dea ţeapă” celeilalte.
FOTO Julius şi Ethel Rosenberg, americanii care au dat bomba atomică URSS
Dincolo de ce ştia Washingtonul despre Moscova, aceasta disimula pe o gamă largă de chestiuni. Lumea liberă nu ştia ce se petrece de pildă în nişte închisori cumplite.
A trebuit ca Soljeniţîn să publice „Arhipelagul Gulag”, în 1973, ca să afle că numele ororii era Karaganda. Apoi, a apărut scandalul furtului proiectului de dezvoltare a bombei atomice. A fost primul mare declic distanţator în relaţiile SUA – URSS.
„În spionaj, unele state îşi trag reciproc covorul de sub picioare. Reuşesc operaţiuni magistrale, urmate de altele penibile.”
URSS, ca şi Rusia, însămânţează cu agenţi adormiţi statele-ţintă. Julius Rosenberg s-a născut pe 12 mai 1918, Ethel Greenglass pe 28 septembrie 1915, în New York. Ambii au aderat în 1936, la Liga Tineretului Comunist din SUA.
Şmecheria descoperită de GRU a fost că fratele lui Ethel, David, lucra în Los Alamos, New Mexico, la Proiectul Manhattan, unde se dezvolta prima bombă atomică americană.
Julius. Ce face un om pentru 100 de dolari
Meandrele fenomenului sunt mult mai ample. În anul 1950, în Proiectul VENONA, a fost demascat ca spion sovietic fizicianul atomist Klaus Fuchs, originar din Germania.
La furnizarea de informații către URSS, participau și David Greenglass, și soții Rosenberg. Datorită informaţiilor furnizate, URSS a reuşit să fabrice propria bombă atomică. Unii comentatori au considerat că pedeapsa capitală era exagerată.
Sentința a fost pronunțată în aprilie 1951, iar execuția, pe scaunul electric, a avut loc pe 19 iunie 1953, în Puşcăria Sing-Sing. Când vorbeau copiii, prin anii ’70, în România comunistă, despre Sing-Sing, nici nu ştiau de ce…
Potrivit datelor fabricate de sursele ruse ulterioare, Julius Rosenberg ar fi fost realmente spion, dar ar fi furnizat doar documente de relevanță militară minoră.
Aceasta reiese în primul rând din depoziția ofițerului sovietic de contrainformații Aleksandr Feklisov, făcută la sfârșitul Războiului Rece. Feklisov îl racolase pe Rosenberg și fusese ofițerul de legătură al acestuia. El a afirmat că Ethel Rosenberg a fost inocentă.
„Transmiterea informațiilor relevante pentru construirea bombei atomice sovietice a fost în principal făcută, potrivit propriei mărturisiri, de Theodore Alvin Hall, un om de știință.”
Un alt implicat, Morton Sobell, coinculpat în proces, a declarat, într-un interviu publicat în septembrie 2008, în New York Times, că Julius Rosenberg a acționat ca spion și soția lui, Ethel, știa, dar nu s-ar fi implicat în activitatea soțului.
Transmiterea informațiilor relevante pentru construirea bombei atomice sovietice a fost în principal făcută, potrivit propriei mărturisiri, de Theodore Alvin Hall, un om de știință care lucra la Los Alamos și era agent dublu.
Datele serviciilor secrete, făcute publice 44 de ani după, arată că acesta considera că monopolul american în ce privește tehnologia de producere a bombei atomice e periculos și că singura atitudine corectă era să încerce să schimbe situaţia.
Americanii au împărtășit ulterior britanicilor și canadienilor tehnologia nucleară, nu însă și rușilor, cu care fuseseră anterior aliați, în timpul războiului, contra Germaniei Naziste.
Comentatorii au şi acum, din acest motiv, dubii dacă ar fi putut sau nu să fie evitată o cursă a înarmării nucleare, în măsura în care americanii decideau să împărtășească sau nu tehnologia relevantă și sovieticilor.
Documente publicate de cinci istorici ruşi, în anul 2014, arată că Ethel-cea-nevinovată ar fi convins-o pe cumnata ei, Ruth, să călătorească până în New Mexico, pentru a-l racola pe soţul ei, David.
Ceea ce este cel mai sordid în toată această poveste e că Julius Rosenberg era plătit pentru acţiunile sale. De exemplu, pentru racolarea inginerului Russell McNutt, care lucra la dezvoltarea de arme pe bază de uraniu, la Laboratorul Naţional Oak Ridge, Julius Rosenberg a primit… 100 de dolari. Restul îl făceau în aceşti trădători de ţară convingerile lor politice.
