Obligaţiile asumate de statul român în cadrul NATO încep să devină o problemă pentru forţele navale. Şi nu din punct de vedere al pregătirii echipajelor, calificativele obţinute de marinarii militari la certificările NATO fiind mai tot timpul „foarte bine”, ci pentru că cele două fregate achiziţionate de la englezi încep să-şi arate vârsta.
Numai anul trecut, „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” au intrat la reparaţii de cinci ori, prima navă deţinând recordul în materie de reparaţii: după ce a revenit din misiunea din Libia (august 2011), fregata a avut nevoie de reparaţii în valoare de 274.899,97 lei, care au constat în reparaţie şi centraj ansamblu generator motor din grupul energetic M2, iar pe 22 decembrie anul trecut Compania Naţională Romtehnica SA a atribuit un contract privind reparaţia capitală motor auxiliar de la bordul fregatei. Asta după ce, în primăvara lui 2011, aceeaşi fregată a făcut obiectul unor lucrări de reparaţii. În ceea ce priveşte „Regina Maria”, aceasta a făcut obiectul a „doar” două lucrări de reparaţii anul trecut, în primăvară şi în septembrie. Devizul total al acestor lucrări de reparaţii este de 2.831.296 milioane de lei.
Gurile rele spun că acesta nu este decât începutul, pentru că toate instalaţiile şi compenentele hidraulice de la bordul navelor trebuie supuse unor revizii periodice, iar industria românească nu asigură mai nimic din ce le trebuie fregatelor. Această situaţie este pe undeva normală dacă ţinem cont de faptul că fregatele au o vârstă venerabilă, respectiv una 25, iar cealaltă 24 de ani şi, conform uzanţelor din marină, durata de serviciu a unei nave este de aproximativ 30 de ani. Altfel spus, navele se apropie de pensie, iar instalaţiile de bord cedează din ce în ce mai des. Rămâne însă întrebarea de ce reprezentanţii statului români care s-au ocupat cu achiziţia nu au luat în calcul aspectele enumerate mai sus atunci când au negociat preţul, considerat de specialişti drept mult prea mare pentru două nave care rugineau de ani buni în parcul rece al marinei regale britanice.
144 milioane euro pentru două… ţinte navale
Povestea celor două fregate a început imediat după 2000, atunci când marina militară a început căutarea unor nave capabile să desfăşurare misiuni la mare distanţă. La acea dată singura care îndeplinea aceste condiţii era fregata „Mărăşeşti”. Fregatele au fost cumpărate de România în 2003. La momentul achiziţiei, navele aveau o vechime de 16, respectiv 15 ani şi fuseseră scoase din uz de către Royal Navy. Afacerea s-a desfăşurat prin intermediul firmei BAE Systems, care a cumpărat navele la preţ de fier vechi, cu mai puţin de 200.000 de euro bucata, ulterior vânzându-le României după revitalizare cu 180 de milioane de dolari. Aici urmează partea interesantă. În 2002, factorii de decizie ai Ministerului Apărării din Marea Britanie au aprobat un plan de utilizare a fregatelor de tipul 22 (clasa din care face parte „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria”) drept ţinte navale pentru antrenamentul celorlalte nave militare. Măsura a fost pusă în practică doi ani mai tânziu atunci când HMS „Brave” şi HMS „Boxer” (nave soră cu fregatele noastre) au fost scufundate în oceanul Atlantic, în august 2004, în cadrul exerciţiului Hulkex. Ulterior aceste antrenamente au fost întrerupte la presiunea opiniei publice şi oamenilor politici, însă existau şanse ca şi cele două nave pe care le-am cumpărat să fie utilizate drept ţinte.
Vechimea nu este singura problemă a fregatelor. Englezii ni le-au vîndut doar cu un singur tun de bord funcţional la fiecare navă.
Cele două sisteme de apărare antiaeriană Sea Wolf, care împreună dispun de o rezervă de 72 de rachete precum şi cele două lansatoare Harpoon, fiecare cu câte patru rachete, au rămas însă la englezi conform contractului cu BAE Systems, urmând să facă obiectul unui acord separat.
Şi cum armamentul principal al acestor nave este tocmai acest complex de rachete, cele două nave sunt, din punct de vedere al puterii de foc, complet descoperite. Denumită a doua etapă de modernizare a fregatelor, echiparea cu rechete ar urma să coste peste 400 de milioane de dolari, valoarea totală a achiziţiei acestor două nave fiind de 600 de milioane de dolari. Raportat la numărul de rachete pe care îl poate ambarca fiecare navă (80), rezultă că fiecare rachetă ar avea un cost 2,5 milioane dolari bucata.
