UPDATE: Comisia Europeană a decis să ancheteze Polonia, după semnalele de alarmă privind o reformă a Curţii Constituţionale, care încalcă valori fundamentale ale Uniunii Europene, a anunţat miercuri vicepreşedintele CE Frans Timmermans, citat de BBC News.
—–
Comisia Europeană va discuta astăzi acuzațiile de încălcare a statului de drept aduse noului guvern conservator de la Varșovia, dar, potrivit surselor citate de Wall Street Journal și Reuters, nu va recomanda adoptarea de sancțiuni împotriva Poloniei. Problema este că, în lipsa unor standarde obiective, eliberate de încărcătura politică, Uniunea Europeană este lipsită de instrumente credibile pentru apărarea statului de drept și lasă calea deschisă unor forțări ulterioare.
Dacă te iei după președintele Parlamentului European, Martin Schulz, ce se întâmplă la Varșovia este nici mai mult, nici mai puțin decât „o lovitură de stat“ dată de noul guvern dominat de Partidul Lege și Justiție (PiS) împotriva statului de drept și a sistemului de checks and balances. Martin Schulz nu a calificat niciodată criza din 2012 din România drept o lovitură de stat și la începutul ei chiar își declara deplina încredere în integritatea lui Victor Ponta (avea să revină mai târziu), dar în acest dublu standard, evident politic, rezidă problema Uniunii Europene.
Presa occidentală a relatat covârșitor faptul că președintele Andrzej Duda (foto), provenit din PiS, a refuzat să accepte jurământul pentru trei noi judecători ai Tribunalului Constituțional Polonez (TCP), în pofida deciziei aceluiași tribunal că numirea lor a fost constituțională, că Sejm-ul polonez a declat ilegală decizia TCP, deși nu are astfel de atribuții, că același parlament a modificat legea de funcționare a TCP astfel încât deciziile să fie luate cu două treimi, iar cvorumul să fie crescut la 13 din 15 judecători și că a numit alți judecători, care au fost acceptați imediat de Duda, astfel că, în prezent, Polonia are un Tribunal Constituțional cu 19 membri pe 15 locuri. Toate acestea sunt adevărate și suspiciunile de abuz sunt întemeiate întrucât se poate evoca distorsionarea echilibrului puterilor în stat de către Executiv prin utilizarea în mod tiranic a majorității parlamentare.
Dar ceea ce presa occidentală a relatat mai puțin sau deloc este că eventualele abuzuri comise de noul regim condus din umbră de Jaroslaw Kaczynski sunt răspunsul la un abuz similar comis în vară de către guvernul și majoritatea de atunci dominate de Platforma Civică (PO). În iunie, conștienți că vor pierde puterea în alegerile din toamna trecută, parlamentarii PO au modificat legea de funcționare a TCP și au adoptat un amendament „tranzitoriu“ prin care să numească în avans cinci dintre judecătorii Tribunalului Constituțional al căror mandat urma să expire în toamnă. Ceea ce au și făcut, asigurându-se că toți cei 15 judecători sunt numiți de PO. Acum, în urma măsurilor de retorsiune ale guvernului PiS s-a ajuns în situația în care, ieri, Tribunalul Constituțional urma să se pronunțe asupra reformelor introduse de guvernul PiS, care, la rândul său, a amenințat că nu va publica deciziile în Monitorul Oficial, pe care îl controlează. Una peste alta, destule similitudini cu ceea ce s-a întâmplat la București în 2012, dar o mare diferență.
În Polonia nu există „băieți buni“ în acest conflict. PiS forțează limitele Constituției și comite un abuz constituțional pentru a repara un alt abuz constituțional comis de guvernarea precedentă. O concluzie decentă este că, dacă în România Curtea Constituțională a rezistat asaltului dat de majoritatea USL, reușind să salvgardeze echilibrul puterilor în stat cu sprijinul liderilor europeni și americani, în Polonia acest echilibru nu a existat niciodată, iar gradul de disfuncționalitate și politizare a instituțiilor relevante iese abia acum la iveală.
Guvernarea PO a fost vreme de opt ani vedeta politică răsfățată de elitele occidentale și, ca atare, abuzurile comise și modul în care și-a subordonat instituțiile din Polonia au fost trecute cu vederea. Acum, „mizeria“ iese la lumină și Bruxelles-ul este suficient de stânjenit de această situație încât Varșovia poate fi sigură că nu va fi supusă sancțiunilor, în pofida presiunilor unor politicieni germani și ale președintelui Consiliului European, polonezul Donald Tusk, fost prim-ministru PO. Această lipsă de legitimitate determinată de standardele duble, influențate politic, folosite de UE reprezintă o problemă extrem de gravă pentru că permite relativizarea unor măsuri autoritare. Un cadru de protejare a statului de drept adoptat în 2014 prevede o procedură în trei etape, care merge de la evaluare, avertizare și sancționarea statului vinovat cu blocarea finanțării europene și, în final, „opțiunea nucleară“ a suspendării dreptului de vot în Consiliu.
Acest lucru nu se va întâmpla cu Polonia acum, pe de o parte pentru că, deocamdată, guvernul polonez este departe de abuzurile comise de regimul Orban în Ungaria și, pe de alta, pentru că europenii au conștiința încărcată de sprijinul necondiționat acordat PO. Consecința este că o astfel de abordare ambiguă deschide calea unor noi abuzuri. Guvernul de la Varșovia a anunțat că va introduce legislația pentru trecerea procurorului general și a mass-media publice sub controlul Executivului și a evocat chiar posibilitatea naționalizării unor companii, în special din energie, pentru a asigura „independența“ energetică a țării. În condițiile dublei măsuri în favoarea stângii – nimeni nu mai vorbește astăzi la Bruxelles de criza din România, pentru că protagonistul era social-democrat – Uniunea Europeană își subminează propria autoritate de a trasa limitele ferme peste care nici un guvern, indiferent de ideologie, nu poate trece în încercarea de a acumula putere sau de a repara abuzurile din trecut.
