Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Sistemul de termoficare, vechi. Cel mai mare dezastru, la Galați

Sistemul centralizat de termoficare continuă să fie învechit în majoritatea orașelor din țară. Numai în Galați, 50 de milioane de lei sunt pierdute pe țevi în fiecare an.

Share

Ticu Ciobotaru 0 comentarii

Actualizat: 01.09.2016 - 14:44

Sistemul centralizat de termoficare continuă să fie învechit în majoritatea orașelor din țară. Numai în Galați, 50 de milioane de lei sunt pierdute pe țevi în fiecare an.

Situația falimentară în care se află de ani de zile sistemele de termoficare din marile orașe este o dovadă în plus că trăim într-o țară a crizelor și a dezbaterilor de formă, fără fond. Din octombrie până în martie se vorbește despre prețul gigacaloriei, facturile prea mari, subvenții sau sutele de mili­oane de lei virate de la fondul de rezervă al Guvernului pentru ca orașele țării să nu rămână în frig. În restul anului, termoficarea nu interesează pe nimeni.

Una din cauzele facturilor mari la încălzire este că în multe mari orașe sistemele de termoficare sunt depășite din punct de vedere tehnic, fiind realizate în anii ’60-’70, când CET-urile erau construite pe marile platforme industriale și agentul termic de 80-90 de grade era „cărat” pe distanțe mari, de până la 10-15 km. Rețelele de distribuție nu prea au mai fost înlocuite și sunt în mare parte ciuruite, fiind astfel irosită 30-40% din energia termică pompată pe conducte. Aceste pierderi „tehnologice” sunt incluse în preț și plătite de consumatorii captivi.

Potrivit Regulamentului de implementare a „Programului naţional Termoficare 2006-2015, căldură și confort”, nivelul maxim admis al pierderilor din sistemele de termoficare ar trebui să fie de 15%. Dar în realitate, potrivit datelor oferite anul trecut de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publi­ce (ANRSC), la nivel național pierderile erau de 31,6%. La București, nivelul pierderilor a crescut în ultimii ani, la 28,56%, de la 23% în 2005. Dar, în alte orașe situația e chiar mai rea. Bilanțul energetic al sistemului de termoficare de la Brașov a fost că pierderile ajung la 38,39% pe reţeaua de transport, de la CET și la 44,43% pe reţeaua de distribuţie, de la puncte termice la blocuri.

Dezastrul cel mai mare e la Galați, unde pierderile reprezintă 42,7%. Rezultă asta chiar din „Strategia de alimentare cu energie termică a municipiului Galaţi”, aprobată în 2015. Pentru analizarea situației a fost folosit ultimul bilanț anual disponibil, cel din 2013, când a fost produsă la CET o cantitate de 466.139 gigacalorii, dar 199.219 gigacalorii, s-a pierdut din magistralele de transport ale CET, dar și din rețelele de distribuție ale regiei locale, a căror uzură e de 60%. În aceste condiții, la prețul facturat al gigacaloriei, cantitatea de energie livrată de CET a fost în valoare de peste 100 de milioane de lei, dar aproape jumătate din această sumă s-a pierdut, pur și simplu, sub formă de abur. Cum costurile producerii la CET a ener­giei necesare pentru încălzirea orașului timp de o lună sunt de 13 milioane lei, rezultă că pierderile reprezintă valoarea energiei pentru încălzirea Galațiului timp de 115 zile, adică 4 luni de iarnă.

Sisteme în colaps

Anul trecut, la Galați au fost invitați mai mulți specialiști la o dezbatere în cadrul căreia să fie identificate soluțiile pentru reabilitarea sistemului de încălzire centralizată din oraș. Vasile Munteniță, de la Cogen România, asociația română pentru cogenerare, a spus că „toate sistemele de termoficare din România sunt în colaps” și a prezentat cauzele care au dus la această situație, printre care faptul că „90% din populația României nu poate suporta facturile mari la utilități”, încercările de rezolvare a acestei situații de către guverne și primării eșuând într-un „talmeș-balmeș de acordare a unor subvenții, de nu se mai știe care este prețul real al energiei termice”. Toți specialiștii au fost de acord că soluția optimă este sistemul centralizat, dar care în lipsa unor măsuri concrete, legislative și economice, adoptate la nivel național, „este un Mercedes fără roți”.

Pe fondul incertitudinilor în ceea ce privește viitorul ter­mo­ficării, distribuitorul Calorgal a pierdut în ultimii doi ani 24.000 de consumatori. 

Focșani. Soluția: centrale noi

Autoritățile din Focșani au rezolvat problema încălzirii centrale, potrivit lui Valter Popescu de la Enet, prin construirea unei noi centrale termice, cu două motoare cu ardere internă Rolls Royce de 6,8 MW fiecare și două cazane. Investiția a costat 33 milioane euro și a fost asigurată în procent de 50% din fonduri europene și 45% cu fonduri obținute prin POS Mediu, Consiliul Municipal contribuind cu numai 5% din costurile investiției. Centrala asigură încălzirea pentru numai 15.000 de apartamente, dar asta pentru că foarte mulți focșăneni s-au debranșat. Și la Buzău problema încălzirii a fost rezolvată prin construirea unei noi centrale, cu două motoare cu ardere internă de 3 MW fiecare și două cazane. Investiția a fost una privată, dar în firma de proiect e asociată și Primăria Buzău.

Brașov. Cum rămâne un oraș în frig

Autoritățile locale ale unui oraș cu pretenții de destinație turistică internațională se chinuie să asigure încălzirea și apa caldă pentru brașovenii care s-au încăpățânat să mai rămână în sistemul centralizat de termoficare. Corupția, răfuielile politice și lipsa de proiecte care să modernizeze infrastructura au dus la falimentul fostului CET, iar noua societate a ajuns la rândul său să acumuleze alte datorii importante, relata „România liberă“, la începutul anului despre situația din Brașov. În fiecare an, statul a alocat sume considerabile pentru subvenţionarea producţiei, transportului și furnizării de apă caldă și căldură, astfel încât, între 2002 și 2004, ajutorul de stat a fost de 119,6 milioane de lei, conform unui Raport al Consiliului Concurenței de anul trecut. Numai în 2009, Guvernul a alocat 56 milioane de lei pentru acoperirea costurilor și plata furnizorilor. Țevile vechi și supradimensionate, lipsa de implicare, refuzul sau lipsa de pricepere a directorilor numiți politic în fruntea CET Brașov au făcut ca, în 2010, vechiul colos să fi adunat datorii de circa 100 milioane de euro, dintre care mai mult de jumătate din această sumă erau datorii faţă de bugetul statului.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...