O soluţie de modificare structurală a locuinţei atrage după sine o serie de alte măsuri care devin obligatorii.
Acestea trebuie identificate şi perfecţionate pentru ca soluţia iniţială să poată deveni viabilă. Să plecăm de la exemplul, des întâlnit, al integrării balconului în aria utilă a locuinţei. Pe lângă multele măsuri care derivă de aici, întâlnim şi montarea caloriferului pe parapetul fostului balcon. Deoarece vechea fereastră este eliminată în acest proces, panoul radiant va trebui reamplasat sub noua zonă vitrată, cea de deasupra fostului parapet. Aceasta, pentru că există o regulă care impune montarea sursei de căldură în zonele cu cel mai ridicat grad de transfer termic.
În toate cazurile însă, înainte de montarea caloriferului, parapetul loggiei este supus unui proces de termoizolaţie. În urma acestei operaţii, suprafaţa de montaj a caloriferului se modifică. Materialele termoizolante care sunt aplicate pe această suprafaţă impun şi noi soluţii. Deoarece ele nu au consistenţa unui perete din beton sau cărămidă, trebuie construită o structură bine ranforsată care să susţină caloriferul.
Etape de lucru:
1Construcţia structurii metalice.
După închiderea loggiei cu ferestre termoizolante se trece la realizarea instalaţiilor. Ulterior acestor operaţii, va fi construit scheletul metalic, care va servi drept bază pentru placarea cu gips-carton.
2Ranforsarea structurii metalice.
Peretele este placat cu polistiren expandat cu grosimea de 5 cm. Între montanţii metalici sunt introduse şi fixate scânduri din lemn. Acestea rigidizează structura din profile metalice.
3Poziţionarea caloriferului.
Pe această structură sunt montate consolele de prindere a caloriferului. Operaţia trebuie făcută cu mare atenţie, pentru că de ea depinde racordarea perfectă a caloriferului la conductele de tur şi retur.
4Definitivarea structurii.
După ce caloriferul este aşezat pe poziţie, pentru verificare, acesta este demontat şi se începe placarea cu gips-carton. După terminarea lucrărilor de finisaj, caloriferul este montat definitiv.
Caloriferul trebuie să fie ales în funcţie de volumul spaţiului pe care trebuie să-l încălzească. Puterea necesară pentru aceasta se calculează după formula:
P = V x 45 x 1,16
unde:
P – este puterea caloriferului;
V – este volumul camerei (V = L x l x h);
45 – este indicele de izolaţie al camerei (se măsoară în Kcal/mc). În cazul în care camera este bine izolată şi are puţine ferestre, acesta poate să scadă până la 35. Dimpotrivă, dacă încăperea este slab izolată, atunci el poate să crească la 55;
1,16 – este coeficientul care transformă kilocaloriile în waţi.
În funcţie de rezultatul obţinut, se va alege caloriferul cu cea mai apropiată valoare a puterii de acest rezultat.
Studiu de caz:
Pentru o sufragerie de bloc (L = 5,2 m, l = 3,4 m, h = 2,5 m), cu ferestre termoizolante şi cu doi pereţi exteriori neizolaţi (indicele termic = 50), rezultă:
P = 44,1 mc x 50 Kcal/mc x 1,16
P = 2557,8 waţi
