Locul a fost supranumit noul “ota”, intrucat e tot asa, un club amenajat intr-o casa particulara, unde se produc cei mai avangardisti DJ ai momentului. In timp ce “Ota” a mai adaugat un etaj, mansardand podul, “Traian 42” a ramas la aceleasi dimensiuni modeste – ce au aparut in plus sunt niste graffitiuri marca IRLO (unul dintre grafferii implicati in scandalul Poneiului Roz de la New York). Intrarea e relativ greu de gasit, locul fiind situat in zona de ghetou a strazii Traian (din partea spre Splaiul Independentei). Bucurestiul e insa, ca sa parafrazez un cliseu urban, spatiul diversitatii in inegalitati, astfel ca nimeni nu mai e surprins ca imobilul boieresc cool de la “Traian 42” e camuflat de doua imobile decrepite, cu cercevele plesnite si cu covoare persane scoase la uscat pe poarta.
Clubul are doar doua incaperi – una spatioasa jos (facuta din doua camere intre care peretele a fost spart) si alta, mai mica, la etaj. Oricum, locul nu poate duce mai mult de 100 persoane la chefuri sau de 50 in cazul zilelor obisnuite, cu program de bar; asta, ca sa traduc, inseamna ca inainte sa veniti aici e bine sa faceti o rezervare, cele cateva mese umplandu-se repede. E bine de stiut ca programul incepe de la 16.30 (14.00 in weekend) si se termina la ora 5.00 dimineata (mai putin duminica, atunci se inchide la 2.00). Preturile sunt bune, net mai bune decat la “Ota”, cu 6-7 lei berea la 0,5 litri (lucru de aplaudat pentru un club de categorie electro, care de obicei insista sa-si civilizeze clientela oferindu-i bere la 0,33 l), 5-6 lei cafeaua, 15 lei cocktailurile.
Daca se tine cont ca DJ care se pot auzi aici sunt numele pe val ale momentului, mai exact DJ prinsi in circuitul “The Ark”-“MNAC”-“Ota”, preturile devin de-a dreptul irezistibile. Trec in viteza peste fauna umana a locului (in care o sa recunoasteti cu siguranta macar cativa “otaci”), pentru a observa ca locul nu da pe spate ca amenajare (nici “Ota” nu da, de altfel), e mai degraba intim si confortabil, cu fotolii de rachita sau de lemn, cu ceva banchete de lounge. Prietenos, deci, cu atat mai mult cu cat barmanii, care sunt calmi si tineri, par ca s-au contaminat de la aerul “chill”, linistit al locului. Tragand linia, un loc in genul “Ota”, dar cu o atmosfera abordabila, apropiata de cea a defunctului “Web”: mai prietenoasa si cu preturi mai omenesti… Dar hai sa nu exagerez – comparat cu “Web”-ul, locul e totusi mai corporatist si mai burghez.
