Brandul de tara, atat de disputat, pare a fi altul decat cel fabricat in cabinetele palatelor "fabulospiritului". Brandul Bucurestiului a scapat ceva mai usor, fiind deja recunoscut ca teapa din Piata Revolutiei. Monumentul, cu titlul intreg Memorialul Renasterii Glorie Eterna Eroilor si Revolutiei Romane din Decembrie 1989, are ca orice opera de talie iconica mai multe denumiri: "gogoasa in teapa", "scobitoarea cu maslina", "teapa cu cartof", "teapa cu un fel de chiftea in varf", "ofera o maslina intr-un bat", "maslina-n scobitoare", "nuca-n teapa", "nuca in bat", "gogoasa pe frigaruie", "fleica-n frigaruie", "un sambure infipt in piramida", "creieru’ tras in teapa", "un creier pe bat", "scobitoare metafizica", "trofeul brutarului", "vector cu coronita", "monumentul cu penetrare", "teava si testiculul".
Alexandru Ghildus, autorul Memorialului Renasterii, reuseste sa incalce tabuurile artei monumentale romanesti si sa propuna prin lucrarea sa poate una dintre cele mai pline de semnificatie si pline de interpretari forme ce inventariaza specificul romanesc de dupa revolutia din ‘89. Ghildus este probabil cel mai incendiar si ironist artist roman, fara macar sa-si propuna asta, cu fantezie grotesca, sporita cu absurd exaltat. Lucrarea sa, rodul parcurgerii unui intreg lant birocratic de interventii si pile, fiind exemplul unei infiltrari a artei in structurile puterii. Nu voi face o inventariere exhaustiva a imaginarului artistic ghildusian din arta publica, trofee, medalii si plastica mica romaneasca, intrucat este imposibil: avem de-a face cu un prolific creator de plastica romaneasca. Cu o frenezie debordanta mai la nivelul sticlei optice. Arta sa are o adresa perfect mulata si conceputa de la bun inceput pentru o categorie de public ce, atentie, foloseste banul public pentru comenzi de arta. Asadar, se poate inventaria folosirea banului public urmarind comenzile lui Alexandru Ghildus si colectiile in care se gasesc lucrarile sale. La o privire succinta, lucrarile sale sunt acum in colectia Ministerelor Culturii, Afacerilor Externe, Turismului, ambasade, banci importante precum BNR, BCR, institutii de stat precum CNC, OSIM, RATB, ROMPRES, Fundatia Culturala Romana, ROMFARM, dar si colectii de presedinti ori oficialitati care au vizitat Romania. Este de admirat cum Ghildus reuseste totusi sa faca arta in timpul ramas intre plimbatul hartiilor de aprobari si al plocoanelor de obtinere de avize si semnaturi.
Inventivitatea sa grotesca provine din dorinta de stilizare geometrica a unei forme fara continut, combinata cu spiritul designului folosit partial, acolo unde nu trebuie. Formele sale sunt printre cele mai feroce din arta romaneasca creand o plasticitate aparte, colturoasa, cu muchii taioase.
Prin lucrarile sale, Alexandru Ghildus ar trebui definit si in mod demonstrativ, ar trebui sa incerce sa se legitimeze ca pamfletar. Intreaga sa arta poate fi pusa sub aceasta sigla: lipsa umorului si a continutului este atunci cand ajunge la extrema o noua sursa de umor. Spumegarea critica este o constanta in ceea ce priveste Memorialului Renasterii, marcata de geniul unui scormonitor al financiarului strecurat insidios in realitatea artei. Cu toate acestea, Ghildus nu se sfieste sa se consacre genului sculpturii prin intermediul artei "bibelourilor amabile". Cu alte cuvinte, ridica ignoranta valorilor estetice la rangul de arta egala in drepturi cu memorialul, imnul sau elogiul. Din pacate, lucrarea sufera prin aceea ca nu este precizata intentia pamfletului. Daca precizari mai ample vor veni peste ani, Ghildus ar putea fi cunoscut si altfel decat ca autor al trofeului "Cerbul de Aur".
Aparator al lui Ghildus, Iliescu a apreciat ca monumentul ar fi o "opera de arta" dedicata memoriei celor care si-au sacrificat viata pentru libertate. "Ion Iliescu nu s-a multumit cu atat. Daca Ceausescu a fost ctitor, el de ce sa nu fie? Ne-a transmis si mesajul sau ctitorit in piatra. Revolutia a fost o teapa! (…) si la ce viitor te poti astepta din varful unei tepe?" N.C. Munteanu, Formula AS, nr. 676 – Sub lupa
"Sa nu se inteleaga ca "Memorialul Renasterii" ar fi o opera de arta. El e, desigur, o teapa artistica." Cristian Patrasconiu, Cotidianul, 1.08.2005
Mihai Oroveanu, directorul Muzeului National de Arta Contemporana, spune ca Alexandru Ghildus este un autor de bibelouri amabile. Nu are pregatirea pentru a executa o astfel de lucrare, nefiind sculptor, ci designer. Tot ceea ce propune este un vector cu coronita, la dimensiuni grandomane (Suplimentul de cultura), pentru el, "mesajul si solutia acestui monument sunt un mister". In sine, monumentul "este o strutocamila: este compus din lemn, piatra de rau, marmura, sticla si alama. Numai aceasta insiruire de materiale ar trebui sa spuna multe – e vorba de un bibelou la scara monumentala, de un kitsch. Din punctul de vedere al conceptului si al compozitiei, o linie dinamica este obliterata de o forma care se pretinde o coroana, dar nu are, de fapt, nici o legatura cu asa ceva. Nici macar nu este o lucrare abstracta: ceva strapunge o forma, iar mesajul este de neinteles".
Orice capitala europeana are un blazon reprezentat de o sculptura. Reusita artei lui Ghildus este aceea ca lucrarea sa a fost transformata in emblema orasului renascut dupa revolutia din ‘89, care pare a fi teapa.
