In timp ce discursul politic se inaspreste, politicienii isi incoarda muschii, dorind sa impresioneze electoratul – care electorat nici macar nu mai urmareste scena, derutat de cacofonia declaratiilor pompos-belicoase, finalizate in… coada de peste – viata muritorilor de rand isi urmeaza cursul, fara prea multe repere datatoare de optimism. Timisoara, 2007. Oras european, de cinci stele, s-ar zice, dupa un punctaj contestat de multa lume. Deci, Timisoara.
Aflam ca cetatenii dintr-un cartier de blocuri se supara ca Primaria vrea sa faca o biserica pe spatiul verde. Primarul sustine ca a fost parcursa si s-a incheiat etapa consultarilor publice. Cateva sute de familii, care au semnat impotriva sacrificarii petecului de verdeata cu pomi, obiecteaza ca vocea nu le-a fost auzita. Alte sute de familii vor biserica – in mod legitim – dar nu ajung la consens cu cei ce plang de teama ca vor pierde copacii si linistea dintre blocuri, de groaza santierului care ii va deranja ani buni de-acum inainte.
Dialogul s-a intrerupt inaintea gasirii solutiei convenabile si mai presus de asigurarile Primariei si ale Bisericii Ortodoxe, ca lacasul de cult va fi benefic zonei, troneaza spaima generata de experienta de viata: santierele timisorene au darul de a dura infiorator de mult.
Daca lucrurile neconfortabile, cum sunt santierele, dureaza mult, lucrurile bune dimpotriva. Au tendinta sa nu reziste probei timpului. De pilda, toaletele publice. Dupa inchiderea celor traditionale, Primaria a optat pentru experimentul toaletelor ecologice. S-a minunat lumea, a comentat ce a comentat, dar… s-a obisnuit cu existenta lor in peisajul urban.
Comerciantii au rasuflat usurati ca nu mai trebuie sa “salveze” publicul de la urgente care n-au legatura cu magazinele, iubitorii de parcuri au fost scutiti de privelistea necajitilor care isi rezolvau problemele de digestie prin tufisuri sau in jurul pomilor. De cateva zile, insa, din zona centrala cel putin, toaletele ecologice au disparut, restaurand obiceiurile vechi: trecatorul cu probleme n-are decat sa apeleze la tufe si pomi, daca n-ajunge acasa de urgenta.
Intre timp, timisoreni ingrijorati se intreaba care este sensul taierii unor copaci frumosi de pe malurile Begai, de ce nu stim care sunt termenele de predare pentru obiectivele de interes public etc. Comunicarea administratie-cetateni are multe sincope, motivele de optimism fiind legate doar de faptul ca in alte orase din Romania lucrurile stau mai rau de atat. Dar, oare, e suficient?
