Documentul nu conţine semnăturile olografe ale acestora.
În document se menţionează necesitatea unui sistem judiciar independent şi eficient, precizându-se că fenomenul corupţiei “are consecinţe negative la toate nivelurile de guvernare şi subminează încrederea publică în democraţie”, făcând trimitere şi la poziţiile Comisiei Europene privind nevoia de continuare a luptei împotriva corupţiei.
“În momentul actual, exprimărilor incoerente ale factorilor politici, într-o ţară măcinată de o corupţie endemică, li se adaugă numeroase acţiuni de manipulare a opiniei publice şi atacuri fără precedent la adresa a numeroşi judecători şi procurori care instrumentează inclusiv cauze de mare corupţie, dar şi a celor mai importante instituţii ale statului, cu rol de apărare şi siguranţă publică, cu precădere Direcţia Naţională Anticorupţie”, se menţionează în scrisoare.
În document sunt redate critici la adresa ministrului Justiţiei.
“Ministrul Justiţiei îşi permite să atace public pe toţi procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, speculând faptul că aceştia administrează probe cu încălcarea legii, respectiv că procurorul şef îşi exprimă public, în presa occidentală, îndoielile cu privire la evoluţia statului de drept în România, ignorând flagrant faptul că libertatea de exprimare în legătură cu buna funcţionare a justiţiei, chestiune de interes public, este protejată de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar ”efectul descurajator joacă în detrimentul societăţii în ansamblul său.” (CEDO, cauza Baka c. Ungariei). Ministrul Justiţiei nesocoteşte faptul că, pe rolul Inspecţiei Judiciare, Consiliului Superior al Magistraturii ori, după caz, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie există proceduri în derulare, inducând în opinia publică un sentiment de neîncredere în judecătorii, respectiv procurorii ce fac parte din aceste autorităţi”, se arată în document.
În scrisoare se precizează că inducerea ideii “că se instrumentează dosare penale cu persoane care ocupă funcţii importante în stat pentru afirmarea profesională şi nu pe baza probelor aflate la dosar are drept consecinţă majoră alterarea, înainte de toate, a încrederii opiniei publice în competenţa, corectitudinea şi probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană care încredinţează magistraţilor apărarea drepturilor sale le aşteaptă”.
