Până la alegerile parlamentare, România va avea un guvern politic cu prim-ministru independent. Desemnat premier de preşedintele Traian Băsescu, Mihai Răzvan Ungureanu, şeful Serviciului de Informaţii Externe, are misiunea să formeze o echipă care să fie acceptată de formaţiunile din coaliţie şi să convingă parlamentarii să-i acorde votul de încredere.
După ce luni Emil Boc a demisionat din funcţia de prim-ministru, numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu răspunde, practic, solicitărilor partidelor din coaliţie: este un specialist, neafiliat politic de mai mulţi ani, este un bun diplomat (dovadă stau aprecierile făcute la adresa sa, de-a lungul timpului, chiar de reprezentanţii opoziţiei) şi nu provine „din lumea finanţelor sau din cea a multinaţionalelor” (aşa cum au cerut liderii UDMR). Totodată, prin desemnarea lui Ungureanu, preşedintele Traian Băsescu reuşeşte să dea o lovitură PNL, partid din care şeful SIE a făcut parte şi care l-a considerat suficient de valoros pentru a fi ministru de Externe timp de trei ani şi pentru a-i aproba, în Parlament, numirea la şefia SIE.
Rămâne de văzut în ce măsură va reuşi Ungureanu să joace rolul de mediator în coaliţia la putere, în condiţiile în care el are rolul de a se prezenta în Legislativ cu o echipă, dar PDL, UDMR şi UNPR sunt formaţiunile care propun miniştri. Apoi, din calitatea de premier desemnat, el va trebui să-i convingă şi pe senatorii şi deputaţii puterii să-i acorde votul de încredere. Odată instalat în funcţie, Ungureanu va trebui să găsească metoda prin care să împace interesele electorale ale partidelor la putere cu cerinţele FMI şi constrângerile bugetare.
Calculele
Varianta guvern politic condus de premier politic este ceea ce am avut în ultimii ani şi nu ar fi adus vreun beneficiu coaliţiei la putere. Practic, nu s-ar fi schimbat ceva în percepţia românilor dacă în locul lui Emil Boc ar fi venit un alt lider democrat-liberal, iar la ministere s-ar fi operat modificări pe ici, pe colo.
Un plus de imagine aduce pentru partidele din coaliţie formula guvern politic cu premier independent. Ce înseamnă asta? Ca la şefia ministerelor să fie oameni desemnaţi de PDL, UDMR şi UNPR, cu acceptul minorită-ţilor naţionale, dar rolul de şef al Executivului să fie asumat de un personaj neafiliat politic, care să împrumute din credibilitatea sa întregii echipe.
În cazul guvernului de uniune naţională, variantă care a mai fost vehiculată de preşedintele Traian Băsescu şi în 2007 (ca alternativă la varianta unui cabinet PNL-PD-PLD), şi în 2009 (înaintea alegerilor preziden-ţiale, când PSD, PNL, UDMR şi minorităţile îl susţineau pentru funcţia de premier pe Klaus Iohannis, primarul Sibiului), guvernul ar fi urmat să fie sprijinit de toate partidele. Varianta aceasta a fost însă, de la bun început, puţin plauzibilă.
Poziţia formaţiunilor din coaliţie
PDL a susţinut varianta unui guvern politic cu premier independent. Practic, este calea pe care preşedintele Traian Băsescu mergea exact cu un an în urmă. Atunci, în cadrul mai multor întâlniri cu parlamentarii şi liderii locali ai PDL, şeful statului a încercat să convingă de necesitatea instalării unui premier tehnocrat, astfel încât democrat-liberalii să iasă în percepţia publică de sub responsabilitatea măsurilor nepopulare adoptate şi să se poată relansa electoral, în perspectiva alegerilor din 2012. Tot atunci, preşedintele a avut mai multe întâlniri cu diferiţi reprezentanţi ai Băncii Naţionale, iar surse democrat-liberale spuneau că era stabilit şi numele înlocuitorului lui Emil Boc.
S-a renunţat la variantă ca urmare a opoziţiei manifestate de unii lideri PDL, situaţia fiind cu atât mai delicată cu cât se prefigura războiul pentru şefia partidului care avea să se dea la Convenţia Naţională din mai.
Acum, ideea se bucură de susţinere în PDL, dar în prima fază nu a fost împărtăşită şi de partenerii de coaliţie: UDMR şi grupul minorităţilor naţionale. La fel ca anul trecut, liderii acestora mergeau, la început, pe ideea unui premier politic, argumentând că un tehnocrat ar avea dificultăţi în a convinge Parlamentul să-i voteze echipa şi, apoi, în a-şi trece proiectele prin cele două Camere. Altfel spus, un independent nu are prea multă autoritate nici asupra miniştrilor, nici asupra parlamentarilor coaliţiei. În plus, un independent poate pune şi unele condiţii pentru a accepta să fie premier desemnat: ca la ministerele-cheie, gen Finanţe, Economie sau Dezvoltare Regională, să fie numiţi tot tehnocraţi.
De asemenea, cu un premier neafiliat politic, va fi mai dificil pentru partide să direcţioneze banii spre primăriile şi proiectele lor, lucru vital în condiţiile în care ne mai despart doar câteva luni până la alegerile locale.
Termene şi etape constituţionale
Premierul desemnat de preşedinte, în urma consultării partidelor, trebuie să-şi prezinte în termen de 10 zile echipa şi programul de guvernare.
Parlamentul acordă încredere Guvernului prin votul majorităţii senatorilor şi deputaţilor, după audieri în comisiile de specialitate.
Dacă Parlamentul nu dă vot de încredere, în termen de 60 de zile şi după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură, preşedintele poate dizolva Parlamentul.
Data alegerilor trebuie să fie anunţată public „cu cel puţin 90 de zile înainte de ziua votării”.
Ministru de Externe, şeful spionilor
Mihai Răzvan Ungureanu a fost ministru de Externe în perioada 2004- 2007, iar din noiembrie 2007 a fost numit şef al Serviciului de Informaţii Externe. Numirea sa a fost validată de Parlament la 5 decembrie 2007.
Ungureanu a ajuns în guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu ca membru al Partidului Naţional Liberal. În martie 2007, premierul i-a cerut demisia pentru că nu a informat guvernul despre detenţia a doi muncitori români de către forţele de coaliţie din Irak. Cei doi, care lucrau la o bază militară americană, au fost acuzaţi de spionaj pentru că au făcut fotografii în interiorul bazei. Tăriceanu i-a reproşat ministrului său de Exerne că a aflat din presă, abia după trei luni, despre arestarea celor doi, în timp ce Băsescu fusese informat imediat.
După plecarea din guvern, Ungureanu a fost numit coordonator adjunct al Iniţiativei de cooperare pentru Europa de Sud-Est (SECI) de la Viena, funcţie la care a renunţat după mai puţin de un an, pentru a prelua conducerea SIE.
Ungureanu este istoric, ca formaţie – a absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi şi este doctor şi profesor de istorie modernă. Totuşi, domeniul în care s-a făcut remarcat a fost diplomaţia. Între 1998 şi 2001 a fost secretar de stat în Ministerul de Externe, iar între 2001 şi 2003 a fost director general – emisar special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.
Ungureanu a fost, de asemenea, preşedinte al Institutului Român pentru Studii Strategice din Bucureşti (2001), membru al consiliului New Europe College din Bucureşti (2002) şi membru al consiliului ştiinţific al Centrului pentru Politici de Securitate din Szeged, Ungaria (2003).
Despre serviciul de informaţii pe care îl conduce, Ungureanu spunea, într-un interviu acordat Românei libere în 2010, că SIE nu mai are nimic de-a face cu fosta Direcţie de Informaţii Externe a Securităţii comuniste. SIE a fost destructurat şi reconstruit în întregime, ceea ce l-ar aşeza pe un temei moral ferm, motiv pentru care Ungureanu nu crede că SIE are datoria de a se delimita de moştenirea fostei Securităţi.
Premierul desemnat, Mihai Răzvan Ungureanu, a declarat luni seară, la Palatul Cotroceni, că începe marţi discuţiile cu partidele din coaliţie în vederea elaborării programului de guvernare şi a formării Cabinetului.
“Vreau să spun public că Mihai Răzvan Ungureanu a reprezentat cu cinste Partidul Naţional Liberal, este un om în care am încredere şi a dat dovadă de verticalitate morală, asumându-şi vina pentru greşeala ministerului din subordine. O să vedeţi cum în perioada următoare Mihai Răzvan Ungureanu îşi va continua cariera politică.”
Călin Popescu Tăriceanu, fost premier şi preşedinte al PNL
