Legislativul a respins, marți, moțiunea de cenzură inițiată de PNL, premierul rămânând în funcție, deși este trimis în judecată. La acest rezultat au contribuit atât interesele liderilor coaliției, care vor să îl păstreze pe Ponta la Palatul Victoria, cât și unele greșeli ale opoziției.
Moţiunea de cenzură “Alege între România și Ponta, un premier compromis. Demite-l pe Victor Ponta!“ a fost respinsă, înregistrând 207 voturi pentru şi 8 împotrivă. Pentru a fi adoptată, avea nevoie de minimum 275. După votul de marți care s-a concentrat pe problemele în justiţie ale şefului Guvernului, Victor Ponta nu mai poate fi contestat în Parlament până în 2016, Constituția prevăzând o singură moțiune de cenzură într-o sesiune parlamentară. Coaliția majoritară, formată din PSD, UNPR și ALDE, i-a asigurat supraviețuirea interzicându-le propriilor parlamentari să voteze.
Sigur pe victorie în urma deciziei coaliției, premierul a ieșit la atac, vorbind despre afaceri controversate în care ar fi implicați lideri ai PNL.
Victor Ponta a declarat că el nu a semnat nici un fel de contract cu societăţi de stat, acestea fiind făcute între avocatul Dan Şova şi şeful AVAS de la acea vreme, Teodor Atanasiu, care era consiliat de actualul lider PNL, Alina Gorghiu. În replică, Gorghiu a subliniat că, dacă Ponta găsește o urmă de suspiciune că ea a încălcat legea, ar trebui să demonstreze. Iar parlamentarilor Gorghiu le-a transmis că au de ales între Ponta şi România.
Calcule și erori
Teoretic, moțiunea de cenzură ar fi trebuit să însumeze în jur de 220 de voturi, cât au, pe hârtie, partidele care au anunțat că sprijină demersul – PNL, UDMR, PSRO, PMP și PND. Dar PNL nu a progresat radical față de luna iunie, când ultima moțiune a strâns 194 de voturi. Rata de mobilizare modestă a opoziției este legată de faptul că parlamentarii știau că moțiunea nu poate trece, după ce UNPR (63 de parlamentari) a refuzat să sprijine demersul, chiar dacă a avut o atitudine nuanțată. În timp ce ALDE a refuzat orice negociere, UNPR a lăsat ușa deschisă unei viitoare colaborări cu liberalii, acceptând o întâlnire, dar menținând sprijinul pentru Guvern.
Întrebarea de bază rămâne dacă în cursul acestor negocieri liberalii puteau să facă mai mult, schimbând fie momentul inițierii demersului, așa cum a propus UDMR, fie modul în care au negociat cu partidele parlamentare. Copreședintele PNL Vasile Blaga a susținut că dacă liberalii ar fi fost „mercantili“ ar fi avut soluţii pentru schimbarea Guvernului, dar nu au dorit să apeleze la acestea, precizând că moţiunea a avut misiunea de a arăta „cine mai susţine un premier compromis“. Mai explicit, secretarul general al PNL, Marian Petrache, susține că partidul său nu putea să ofere UNPR ceea ce îi oferă PSD. „UNPR negociază, încă, participarea pe liste comune cu PSD la viitoarele alegeri. Câtă vreme Gabriel Oprea nu are un răspuns la această întrebare – merge pe liste comune cu PSD sau pe liste proprii? – nu are interesul să susțină demersul PNL, pentru că nu se pune problema să candideze alături de PNL“, a afirmat Petrache.
Cât mai supraviețuiește Ponta
După votul de ieri, liderii PNL au decis să refuze să se aşeze la masa discuţiilor cu cei patru lideri care îl susţin pe Victor Ponta, atât timp cât acesta rămâne în funcţie. Teoretic, e posibil ca în sesiunea viitoare, care începe în februarie 2016, UNPR să aibă o altă atitudine față de PSD, în funcție de rezultatul negocierilor, care vor începe după congresul din 11.10 al social-democraților.
Însă liberalii nu vor fi protagoniști politici, ci spectatori ai negocierilor PSD-UNPR. În paralel cu moțiunea de cenzură a avut loc și un miting organizat de PNL împotriva Guvernului Ponta, într-un parc din fața Parlamentului, la care au participat câteva mii de persoane şi de la care au lipsit tocmai copreşedinţii liberali Alina Gorghiu şi Vasile Blaga, acţiunea desfăşurându-se pe ploaie.
