Procesul cuplului dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu este o mare întrebare rămasă fără un răspuns clar în ultimii 21 de ani.
Cine şi de ce i-a vrut ucişi în urma unui simulacru de proces ştiu, probabil, doar o mână de persoane care au coordonat desfăşurarea evenimentelor din ultimele zile ale unui decembrie 1989 sângeros.
Dar cine ar fi vrut să-i salveze şi mai ales, de ce?
Un presupus decret redactat şi semnat de Ion Iliescu, la acel moment şef de editură, în 25 decembrie 1989 redeschide discuţiile despre executarea dictatorilor: era moartea lui Ceauşescu portiţa de scăpare pe care au hotărât să intre în „democraţia originală” noii concesionari ai puterii? A fost execuţia o parte a unui amplu plan de ieşire din vizorul „duşmanilor” occidentali prin îmbrăţişarea capitalismului, coordonat de URSS şi desăvârşit de minţi sădite în şcoala bolşevică aflate în sânul Partidului Comunist?
Presupusul decret din 25 decembrie
Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, a prezentat joi, într-o conferinţă de presă, copia unui document despre care susţine că ar fi fost redactat de preşedintele la acea dată a Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu, în data de 25 decembrie. Documentul ar fi fost obţinut de Asociaţie şi de Lumeajustiţiei.ro în urma unei ample investigaţii. Potrivit acestuia (vezi facsimil) cuplul Ceauşescu ar fi urmat să fie cruţat, „Luând în considerare faptul că în vederea stopării vărsării de sânge condamnatul CEAUŞESCU NICOLAE a luat parte activă la încetarea luptelor din partea tuturor trupelor de securitate printr-un ordin ferm dat în acest sens.” În schimb, potrivit presupusului decret, Nicolae şi Elena ar fi urmat să-şi petreacă restul vieţii în închisoare.
Iliescu neagă şi acuză la rândul său
Fostul preşedinte al României a negat vehement acuzaţiile aduse de Mărieş. Iliescu susţine că documentul invocat este un fals şi că singurul decret pe care l-a scris de mână în acele zile de decembrie 1989 a fost cel prin care s-a creat Tribunalul Militar Excepţional care i-a judecat şi condamnat la moarte pe dictatori (vezi facsimil).
“Este o mârşăvie să vii şi să spui că în 25 decembrie, ziua procesului şi a execuţiei soţilor Ceauşescu, aş fi semnat un astfel de decret. Care ar fi fost scopul?”, s-a întrebat Iliescu, potrivit Mediafax, în timpul unui discurs rostit chiar la Congresul extraordinar al Blocului Naţional al Revoluţionarilor “1989 – România.”
În plus, spune fostul preşedinte, în 25 decembrie îl aştepta “pe (n.a Generalul Victor) Stănculescu să vină cu caseta cu procesul şi execuţia soţilor Ceauşescu”.
Într-o conferinţă de presă de la Craiova, preşedintele de onoare al PSD a mai precizat că în ziua de 25 decembrie 1989, data care apare pe presupusul decret, nu a fost “niciodată” singur.
“Documentul este datat 25 decembrie. În acea zi nu am fost singur niciodată. Mă aflam în sediul Ministerului Apărării de atunci şi eram cu toţii. Şi cu Petre Roman, şi cu Gelu Voican Vociulescu, şi cu Silviu Brucan. În acea zi s-a petrecut procesul şi în acea seară s-a întors generalul Stănculescu de la Târgovişte cu filmul care s-a realizat atunci”, potrivit lui Iliescu.
Petre Roman: „Nu am auzit niciodată de aşa ceva”
Potrivit generalului magistrat Dan Voinea, fostul procuror din dosarul dictatorilor, mai ştiau de decretul din 25 decembrie şi Petre Roman, cel care avea să devină ulterior prim-ministru, Voican Voiculescu şi Silviu Brucan.
Cu toate acestea, fostul prim-ministru neagă că ar fi avut cunoştinţă de un asemenea document: „Puteţi să credeţi şi să spuneţi ce vreţi. Vă priveşte. Eu nu am auzit niciodată de aşa ceva. Am dat deja o declaraţie pe subiect la Parchetul militar”, afirmă Roman, pe un ton iritat, contactat de romanialibera.ro.
Un răspuns previzibil, având în vedere că într-un interviu acordat recent pentru romanialibera.ro Petre Roman declara fără rezerve că Ceauşescu trebuia împuşcat. „A avut parte de justiţia pe care el însuşi a instituit-o”, mai spunea Roman în interviu.
Motivaţia decretului, subiect de speculaţie
În contextul în care persoanele care ar fi avut cunoştinţă de redactarea documentului resping veridicitatea lui, opinia publică nu poate decât să îşi închipuie cui i-ar fi folosit, dacă totuşi el este adevărat.
Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 decembrie 1989, a prezentat în timpul conferinţei de presă de joi mai multe ipoteze, mai mult sau mai puţin credibile, pentru care Iliescu ar fi scris decretul.
Este posibil, spune Mărieş, ca Iliescu să fi aşteptat ordine din URSS dacă îl poate sau nu ucide pe Ceauşescu. În acest context, Iliescu ar fi încercat să îşi facă un plan de rezervă, pentru situaţia în care dictatorii s-ar fi întors la putere. Iliescu ar fi putut poza în acest caz în cel care a încercat să-i salveze de la execuţie.
A doua ipoteză a lui Teodor Mărieş este că generalul Victor Stănculescu ar fi dat ordinul de asasinare a Ceauşeştilor. Ulterior, Iliescu ar fi tăcut pentru că avea nevoie de sprijinul armatei, sprijin pe care-l putea obţine doar cu ajutorul generalului.
Ultima variantă invocată de Mărieş este cea potrivit căreia Iliescu ar fi redactat decretul pentru a nu fi considerat autorul moral al uciderii cuplului dictatorial, având în vedere că tribunalul care i-a condamnat a fost creat din iniţiativa lui.
Se poate face lumină prin proba grafologică
romanialibera.ro vă pune la dispoziţie decretele din 24 decembrie, prin care s-a înfiinţat Tribunalul Militar Excepţional, document asumat de Ion Iliescu şi cel din 25 decembrie, prezentat în premieră săptămâna aceasta. Este greu de spus, fără o expertiză ştiinţifică, dacă cele două texte au fost scrise de aceeaşi persoană. Ele sunt redactate cu caractere diferite, semnătura fiind singurul element cu certe similitudini.
Teodor Mărieş a prezentat joi doar o copie a decretului din 25 decembrie, susţinând că nu se află şi în posesia originalului. Nu a fost menţionată nici sursa documentului.
În aceste condiţii, încercarea de a-l aduce pe Ion Iliescu în faţa unor dovezi concrete se pierde în detalii tehnice, dar extrem de importante pentru desluşirea evenimentelor ce au stat la baza schimbării regimului politic din România.
