Astronomii de la Universitatea din Texas au anunţat, miercuri, că au descoperit o galaxie a cărei masă este concentrată în mare parte într-o gaură neagră aflată în centrul ei, potrivit presei internaţionale.
Potrivit estimărilor astronomilor, masa găurii negre, denumită NGC 1277, este de aproximativ 17 miliarde de ori mai mare decât a Soarelui. Raportat la masa galaxiei, înseamnă aproximativ 14 la sută din totalul materiei, faţă de numai 0.1 la sută, cum s-a observat în alte cazuri.
Descoperirea, facută la Observatorul Austin’s McDonald de către cercetători de la Universitatea din Texas, pune semne serioase de întrebare în legătură cu valabilitatea teoriilor actuale referitoare la formarea şi structura galaxiilor.
Noua descoperire ar putea ajuta la o mai bună înţelegere a proceselor prin care galaxiile şi găurile negre se formează şi evoluează în timp. ˝În acest moment există trei mecanisme complet diferite ce pretind că explică legătura dintre masa găurii negre şi proprietăţile galaxiei gazdă. Încă nu înţelegem care dintre aceste teorii este cea mai bună”, a declarat Remco van den Bosch, cercetător la Institutul de Astronomie Max Planck din Heidelberg, Germania, citat de AFP.
Dimensiunea acestei găuri negre este impresionantă. Diametrul este de circa 4 zile lumină, distanţă uriaşă dacă ne gândim că diametrul orbitei Pământului este de 17 minute lumină ( adică luminii i-ar trebui 17 minute să parcurgă distanţa).
Găurile negre se formează în urma colapsului stelelor ce îşi epuizează ˝combustibilul˝ necesar întreţinerii reacţiilor nucleare. În lipsa ˝materiei prime˝, reacţiile, ce menţin echilibrul stelei, nu se mai produc. Prin urmare, forţa gravitaţională poate comprima materia stelară până se ajunge la o rază foarte mică şi o densitate extrem de mare. În astfel de condiţii, forţa gravitaţională devine atât de puternică încât nici măcar lumina nu mai poate părăsi suprafaţa stelei intrate în colaps, de unde şi numele de gaură neagră.
Existenţa găurilor negre a fost prezisă cu ajutorul teoriei relativităţii generalizate a lui Einstein în anii ’60 şi confirmată prin descoperiri ulterioare.
