O localitate din Spania a decis să reintroducă peseta pentru a înviora economia locală. În pofida opţiunii trecerii la euro, spaniolii au încă mulţi bani în vechea lor valută şi, sperând în stabilitate, îi acordă încredere.
Recurgerea la fosta monedă naţională pare a fi o soluţie în aceste vremuri de criză marcate de eforturile încă zadarnice ale statelor zonei euro de a stabiliza moneda unică şi de a stăvili rostogolirea crizei.
În Murgados, mica localitate de pescari din Galicia, spaniolii pot face cumpărături în peste 60 de magazine folosind fosta lor monedă naţională, peseta, şi mulţi vin de departe pentru a folosi vechile bancnote. Spre bucuria comercianţilor. Peseta nu mai este moneda naţională a Spaniei de nouă ani, dar criza economică actuală obligă la recurgerea de soluţii inventive.
Banca Spaniei estimează că echivalentul a 1,7 miliarde de euro nu au fost niciodată convertiţi nici în timpul celor trei luni acordate în 2002, nici după aceea, deşi instituţia financiară continuă să accepte schimbarea peseta dar prea puţini o ştiu. Spania este una din ţările europene afectate de criza euro şi ţinta agenţiilor de cotaţie. Aşa cum se ştie, de la izbucnirea crizei datoriei Greciei, zona euro nu mai are linişte şi statele membre au fost nevoite să recurgă la un fond de sprijin pentru a salva ţările cu grave probleme ale datoriei publice. Totul pentru a salva moneda unică dar „reţetele” impuse de cuplul Franţa-Germania nu mulţumesc ansamblul membrilor.
„Marea târguială”
Europenii s-au aflat într-o nouă perioadă de „târguială” înaintea summitului zonei euro de astăzi legată de întărirea dispozitivului menit să facă faţă crizelor datoriilor, înfruntându-se două tabere – de o parte ţările care doresc mai curând solidaritate, de altă parte ţări ca Germania care pun accentul pe disciplină. Liderii zonei euro trebuie să ofere răspuns la acest summit în timp ce tensiunile s-au accentuat pe pieţe pentru ţările fragile.
În discuţie se află „pactul” pentru creşterea competitivităţii europene, redenumit „Pactul pentru euro”, şi liderii europeni trebuie să anunţe dacă au decis să îl adopte. Chiar „îndulcit” de Bruxelles, pactul iniţiat de Berlin şi Paris nu întruneşte unanimitatea. Divergenţele agită pieţele, nervozitatea investitorilor fiind perceptibilă faţă de datoriile Portugaliei, Greciei sau Irlandei, iar succesiunea summiturilor europene nu face decât să accentueze îngrijorarea.
Nostalgie şi speranţă
Ameninţarea inflaţionistă este reală şi consumatorii europeni nu sunt convinşi că soluţiile propuse de liderii ţărilor UE le pot apăra puterea de cumpărare. În aşteptarea acestor soluţii-miracol, vechile monede naţionale par a fi o oază de stabilitate. Spre deosebire de euro, care este supus diverselor reajustări cerute de state membre puternice, potrivit propriilor interese.
