Municipiul Galaţi are o multitudine de obiective ce ar putea fi transformate în puncte de atracţie turistică. Rezervaţia arheologică ce adăposteşte vestigii din perioada daco-romană este doar unul dintre ele.
Galaţi are o istorie milenară, primele vestigii datând din sec. 4 îHr, când aici exista o dava dacică. După cucerirea Daciei de către romani, pe promontoriul de la Barboşi-Tirighina s-a format o puternică aşezare romană, cu câteva mii de locuitori, militari şi civili, pescari, păstori şi negustori. Era condusă de un “consiliu local” format din 5 magistraţi, dintre care unul avea atribuţiuni de primar. Pentru apărare, romanii au construit fortificaţii impresionante.
Pe promontoriul de la Barboşi mai rezistă vremurilor ruinele Castrului Roman, de unde romanii supravegheau teritoriile ocupate din Nordul Dobrogei, dar şi teritoriile din nord şi est, de unde erau ameninţaţi de atacurile dacilor şi năvălirile popoarelor barbare. Din acea vreme datează şi prima unitate de marină existentă la Galaţi. Aici era o parte din flota Legiunii Classis Flavia Moesica, legiune de navigaţie a armatei romane.
„Valul Roman”, fortificaţia ce se vede din satelit
Teritoriile ocupate de romani la Barboşi şi în Nordul Dobrogei erau apărate de o fortificaţie cu dimensiuni impresionante. Se întindea pe lungimea de 25 km, de la malul Siretului, din zona satului Traian spre Pădurea Gârboavele şi la Prut, de unde continua pe teritoriul Ucrainei de astăzi, până la Marea Neagră. Fortificaţia era formată dintr-un şanţ de apărare lat de 24 m la partea superioară şi de 16 m la cea inferioară, adânc de 5 m, urmat de valul de pământ cu înălţimea de 5 m, consolidat pe palisade, un parapet de lemn de stejar.
Numai de la Siret la Prut, soldaţii romani au săpat şi au mutat din loc 1,5 milioane mc de pământ. Cu timpul, şanţul s-a colmatat, malurile s-au teşit, dar traseul valului dintre Poligonul de la Smârdan şi Pădurea Gârboavele este vizibil în geografia zonei şi din satelit. Pe platoul pe care se află cartierul Dunărea, numit de arheologi “Platoul Romanilor”, era cartierul economic al aşezării romane. Aici au fost descoperite 4 depozite cu amfore şi un Castelum. Tot în cartierul Dunărea, în 1974 a fost descoperit de către arheologul Mihalache Brudiu Cavoul Cavalerului Sarmat, cu dimensiuni monumentale: lung de 12 m, lat de 8 m, cu înălţimea de 5 m şi o cupolă de 80 cm. Castrul Roman şi acest cavou sunt, pentru istoria lumii!, unicele dovezi ale dăinuirii romane la nord de Dunăre în perioada lui Constantin cel Mare.
În apropierea Castrului Roman a fost descoperit cel mai mare sarcofag roman de la nord de Dunăre, preluat din 1911 la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. Prof univ. dr. Mihalache Brudiu a mai descoperit la marginea Galaţiului o Necropolă Romană cu 93 de morminte, care, prin trecerea în timp de la ritualurile de incineraţie la cele de înhumaţie, demonstrează trecerea la creştinism a strămoşilor daco-romani care locuiau pe teritoriul Galaţiului de astăzi. Aici au fost descoperite cruciuliţe de sidef şi fragmente dintr-o amforă inscripţionată cu monograma numelui lui Iisus Hristos. Prof. Brudiu şi prof. Dragomir au descoperit lângă Castrul Roman mormântul primului cavaler daco-roman înmormântat după ritualul creştin, numit „Inocens”, „Nevinovatul”, după inscripţia de pe o fibula de aur găsită în mormânt. Mormântul a fost preluat de Arhiepiscopia Dunării de Jos, care va înfiinţa un muzeu al creştinismului la Dunărea de Jos.
Nepăsarea, mai mare decât criza
Situaţia actuală a acestor vestigii este jalnică. Spre exemplu, dacă în anii ’80 comuniştii demaraseră proiectul construirii în Cartierul Dunărea a Muzeului de Arheologie de la Galaţi, păstrând “in situ” Cavoul Cavalerului Sarmat, acum, pentru că proiectul nu a fost continuat, cavoul este acoperit de platforma de beton a unui punct de colectare a gunoiului. Zona Necropolei Romane, rezervaţie arheologică din 1985, a fost retrocedată ca arabil. Toate aceste vestigii sunt de mare valoare. Fiind menţionate în Cronica lui Miron Costin, în studiile lui Vasile Pârvan şi lucrările de specialitate, dar dincolo de valoarea ştiinţifică, ele ar putea fi puse în valoare şi ca puncte de atracţie turistică. Castrul Roman ar putea fi restaurat, iar Cavoul Cavalerului Sarmat ar putea fi dezgropat de sub tomberoanele de gunoi. Valul Roman ar putea fi restaurat pe o porţiune de câteva sute de metri şi completat cu un pavilion muzeal, chiar lângă zona de agrement de la Pădurea Gârboavele.
Dacă în viile din zonă ar mai fi înfiinţată şi o cramă, unde să fie aduse vinuri din podgoriile gălăţene de la Nicoreşti şi Dealurile Bujorului, s-ar crea un punct de atracţie turistică similar celui din sudul Dobrogei, unde turiştii navelor de croazieră de pe Dunăre fac o escală pentru a vizita Monumentul de la Adamclisi şi Crama de la Murfatlar.
