Preşedintele Francois Hollande a efectuat o scurtă vizită în Mali, la trei săptămâni după declanşarea operaţiunii militare franceze destinată alungării grupărilor islamiste înarmate din nordul ţării, care începuseră o ofensivă spre sud. Un alt motiv plauzibil este protejarea exploatărilor de uraniu din Niger, susţin analişti occidentali.
Vizita lui Hollande în Mali este un triumf. După zonele din nord, Sevare şi Timbuctu, preşedintele francez, primit cu fast de omologul său malian, Dioncounda Traore, a ţinut un discurs în capitală, la Bamako, în faţa unei mulţimi euforice adunată în Piaţa Independenţei. „Lupta nu s-a terminat“ a prevenit liderul de la Élysée precizând că „vom fi alături de voi până la capăt, dar vom pleca“. El a explicat malienilor că Franţa nu are vocaţie de a se implica în procesul politic de viitor şi a încercat să răspundă unor acuzaţii: „Franţa este alături de voi nu pentru a servi nu ştiu ce fel de interese, nu avem nici unul. Nu pentru a proteja o facţiune sau alta, suntem alături de voi pentru un Mali în ansamblu”. Hollande a făcut apel pentru renunţarea la execuţii, întrucât o nedreptate nu se repară cu alta şi şi-a exprimat speranţa unor „alegeri calme în iulie”.
Diverse publicaţii, între care un jurnal din Turcia, au estimat că Franţa, care de puţină vreme este obligată să împartă dreptul exploatării de uraniu în Niger, a trimis trupe în Mali pentru a evita aceeaşi soartă şi în această ţară. Nu există dubii că operaţiunea militară în Mali a fost declanşată la 12 ianuarie. Practic însă, forţele speciale franceze au participat la operaţiuni cu patru luni înainte ca preşedintele Hollande să anunţe debutul intervenţiei militare în Mali. Prin operaţiuni secrete din cadrul „războiului din umbră” din Mali, Franţa a trimis în acest stat african peste 100 de militari ai forţelor speciale, proveniţi din Niger. Militari echipaţi cu tehnologie high-tech au primit în secret informaţii asupra grupărilor islamiste din Mali şi au ajutat militarii malieni în operaţiuni contra combatanţilor legaţi de Al Qaeda. Cotidianul algerian El Watan explică faptul că „proximitatea Mali-ului de Niger (al 4-lea producător mondial de uraniu), apartenenţa sa de regiunea Sahel, considerat de experţi ca spaţiul mortal pentru transportul de petrol şi de gaz şi, mai global la nivelul continentului african, teatrul luptelor de influenţă între puterile economice mondiale, sunt factori ce pot explica intervenţia franceză în Mali”.
Riscul unui şoc
Pe site-ul Atlantico, un ziarist specializat în materii prime estimează că „oprirea minelor din Niger ar fi catastrofală pentru Areva şi pentru francezi” şi „riscul unui şoc al uraniului datorat unei internaţionalizări a conflictului actual din Mali nu este imposibil”. În Monde, Emmanuel Gregoire, director al Institutului de cercetare pentru dezvoltare, arată că, dacă nu există o legătură directă între intervenţia Franţei în Mali şi minele sale din Niger, este clar că Franţa nu are interes ca acest conflict să se extindă în Niger, ţară ce asigură o treime din aprovizionările cu uraniu al parcului nuclear francez.
După luarea de ostatici în Algeria, la In Amenas (16 – 19 ianuarie), Franţa a decis securizarea minelor sale din Niger şi a trimis rezervişti ai forţelor speciale pentru siturile grupului nuclear francez Areva. În urmă cu o săptămână, Luc Oursel, preşedintele Areva, anunţase întărirea măsurilor de securitate în Niger, unde grupul îşi continuă operaţiunile miniere, în pofida intervenţiei militare din ţara vecină, Mali. Areva, al doilea producător mondial de uraniu în 2011, exploatează acest minereu de peste 40 de ani în două mine din Niger, Arlit şi Akokan şi prevede inaugurarea în 2014 a minei uriaşe de la Imouraren.
În 2020, ea ar urma să producă 5.000 de tone minereu şi va deveni prima mină de uraniu din Africa. În spatele războiului din Mali, Franţa are interese economice pentru a proteja regiunea, afirmă Stephane L’homme, directorul Observatorului nuclear. El arată că intrarea Parisului în război vizează direct securizarea aprovizionării centralelor nucleare franceze cu uraniu, care este extras din mine din nordul Nigerului, zonă deşertică separată de Mali de o linie pe hărţile geografice.
Interese economice
Preşedintele Hollande a asigurat că Franţa nu are veritabile interese actuale în Mali. Este adevărat, ea nu participă la extracţia aurului, principala sursă de export a ţării africane.
Dar în viitor, ar putea avea, pentru că în bazinul Taoudeni, după numele unei oaze din nordul malian aflată în apropiere de Mauritania, au fost acordate permise de prospectare unor companii algeriene, canadiene, angoleze şi franceze (Total) pentru a descoperi petrol.
În Niger, Franţa nu exploatează petrol, China fiind pe această piaţă în regiunea Agadem, în schimb, deţine importante interese în exploatarea uraniului.
