De curând, la Opera Română din Iași a avut loc premiera spectacolului „Traviata“ cu o regie semnată de Beatrice Rancea. Celebra operă a lui Verdi care are la bază tragica poveste de dragoste descrisă de Alexandre Dumas fiul în romanul cu puternice accente autobiografice „Dama cu camelii“ a fost „updatată“ de regizoare, iubirea interzisă dintre Violetta Valery și Alfredo Germont fiind adusă în zilele noastre.
Dar chiar dacă eroii poartă haine de firmă (fastuoasele costume poartă semnătura faimoasei creatoare de modă Doina Levintza), Alfredo își filmează iubita în posturi provocatoare cu o cameră ultraperformantă, iar filmulețele lor de tip selfie rulează pe o plasmă uriașă, în esență, povestea se situează undeva în afara timpului pentru că dragostea este eternă și, prin urmare, imposibil de „modernizat“.
Povestea prostituatei cu suflet bun, care își jertfește iubirea pe altarul moralei mic-burgheze, pare de asemenea să nu aibă vârstă.
Artiștii
Spectacolul are cap de afiș trei voci de excepție. Soprana Ana Maria Donose(foto) a debutat cu acest prilej în „Traviata“, iar performanța ei în rolul Violettei a fost spectaculoasă și îndelung aplaudată.
Iubitul Violettei, Alfredo, a fost excelent interpretat de tenorul Florin Guzgă, care, în viața de zi cu zi, este arhidiacon la Catedrala Mitropolitană din Iași. De altfel, la premieră, lui i-au făcut „galerie“ dintr-o lojă mai mulți preoți printre care se număra chiar „șeful“ lui, Mitropolitul Teofan.
O altă apariție de zile mari a fost cea a baritonului Florin Estefan, „împrumutat“ de la Opera Națională din Cluj pentru a cânta partitura lui Giorgio Germont, părintele lipsit de inimă al îndrăgostitului Alfredo.
La pupitrul Orchestrei Operei din Iași s-a aflat Gabriel Bebeșelea care, la doar 26 de ani, este considerat deja unul dintre cei mai talentați dirijori români ai generației sale.
Un rol foarte important în asigurarea „show-ului“ l-a avut baletul Operei, printre cele mai aplaudate momente fiind un spectaculos paso doble în coregrafia Georgianei Ciutoiu.
Montarea este una grandioasă căci, așa cum a declarat cândva regizoarea Beatrice Rancea, „opera nu se poate face din sărăcie“, este plină de culoare, șampanie, fast și sclipici (la final sclipiciul curge la propriu valuri-valuri din tavan) și a devenit la scurtă vreme de la premieră unul dinstre spectacolele favorite ale publicului ieșean.
