Articolul din ediţia precedentă privind soluţiile de construcţie a caselor în Grecia a prezentat interes. De aceea ne-am adresat unui specialist atât în domeniul arhitecturii, cât şi al dezvoltării de proiecte imobiliare din această ţară, şi anume, arh. ing. Fotios P. Papadopoulos, Preşedinte al PAP Hotels Corp, care a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu.
Care este specificul arhitectural al clădirilor tradiţionale, în special cel al caselor, în regiunea macedoneană a Greciei?
Casa tradiţională din Macedonia este denumită “platimetopi” datorită faţadei ei foarte lungi în raport cu adâncimea ei. Era vorba de o construcţie cu etaj, în care parterul era ocupat de animalele domestice din gospodărie, precum şi de spaţiile de depozitare. Zona de locuit era la etaj şi era reprezentată de o încăpere principală, de dimensiuni mari, unde se reunea familia şi care avea deschideri largi în faţă, spre o terasă (sau mai modern, verandă), care dădea spre partea din faţă a casei. În afara acestei încăperi mari, etajul se putea împărţi în continuare în încăperi mai mici. Alteori aceste mici încăperi erau adosate, extinzându-se peste linia instituită de parter, formând în acest caz aşa numitele sacnisi (în ţara noastră se numeau sagnasii sau sacnasiu din turcă. Soluţia a fost preluată de arhitectura modernă, sub denumirea de bovindou, n.r.). Bucătăria şi camerele de dormit se regăseau de obicei, separat, în curte. Pereţii erau construiţi cu piatră din regiune, ajungând până la o grosime de 1 m. Pe aceşti pereţi se aplica un strat gros de lut cu paie, ca termoizolaţie, atât la cădurile toride cât şi la frigul din timpul iernii. Acoperişul era din lemn şi piatră.
Vă rugăm să ne vorbiţi despre stilul Cicladic.
Stilul Cicladic reprezintă unul dintre cele mai tipice exemple ale arhitecturii vernaculare şi care a apărut din nevoia de apărare faţă de topografia dură şi clima insulelor Ciclade. Practic, din nevoia de a crea un adăpost împotriva vânturilor aspre din tot timpul anului, soarelui puternic şi umidităţii, care provine de la marea care îmbracă uscatul din toate părţile. Toate acestea au dus la caracteristicile de bază ale stilului cicladic, fiecare element răspunzând unei necesităţi diferite. Toate deschiderile strâmte, spre exemplu, apără astfel evident de vânturile iernii şi de lumina extrem de puternică din timpul verii.
Stratul gros de var, alb ca laptele, care conferă clădirilor din Ciclade tipicul culorii albe, acoperă pereţii în ideea de a reflecta lumina soarelui. Pe de altă parte, originea acestui element caracteristic este găsită în anul 1938 când Metaxas a ordonat ca toate clădirile să fie date cu var alb, considerat în fapt un dezinfectant şi o protecţie împotriva epidemiilor, dat fiind că la acea vreme se răspândise o astfel de epidemie. De ajuns, se ajungea mai degrabă cu greutate pe aceste insule, şi de aici, metodele de construcţie care s-au dezvoltat au avut în vedere folosirea materialului local, găsit chiar pe propriul teren. A rezultat o metodă de construcţie specifică numită “ksirolithia”, şi anume un anumit fel de a construi cu piatră (extrasă din pământ) şi acoperită sau nu cu tencuială.
Un alt element distinctiv al arhitecturii vernaculare este plasarea construcţiei în aşa fel, încât să urmărească forma suprafeţei pe care este ridicată şi, implicit, geometria ei. Un teren neregulat cum este cel găsit în Ciclade duce la constituirea unor plase ramificate de străzi şi uliţe strâmte, care contribuiau şi la o protecţie vizavi de piraţi. Pantele pe care erau ridicate multe dintre aşezările acestea, fac să se folosească acoperişul uneia dintre clădiri drept terasă pentru clădirea construită deasupra.
Foarte multe case – private, complexe turistice, restaurant etc., au fost construite în Grecia în ultimele decade. Care sunt principalele caracteristici ale acestora?
Din păcate nu a existat un curent definit în aceste ultime două decade. A depins de luarea în considerare a îmbinării dintre tradiţie – privind forma, funcţionalitatea sau obiceiurile şi mediul ambiant. Acolo unde a mai rămas un caracter tradiţional puternic, oamenii au înglobat elementele stilistice manierei moderne de construcţie. În general, partea rurală a Greciei s-a manifestat astfel. În oraşe, pe de altă parte, stilul tradiţional s-a alterat an de an prin modernism şi tehnologie, prin ceea ce alţii ar numi progres. Acestui fapt i se datorează că elementele tradiţionale s-au pierdut cu desăvârşire, ca, de altfel, cam peste tot în lume.
Care sunt principalele concepte pe care le-aţi folosit în proiectarea complexelor turistice din Halkidiki, de exemplu, la Agionissi de pe insula Ammouliani sau hotelul Xenia din Ouranoupoli?
Ambele entităţi hoteliere combină vechiul cu noul. Pe insula Ammouliani şi, în particular, pentru complexul hotelier de aici, Agionissi Resort, echipa noastră a ales stilul cicladic, configuraţia şi structura solului dându-ne posibilitatea să inducem caracteristicile acestui stil. În fapt, mediul ambiant şi clima ne-au forţat să o facem. O atingere tangenţială cu arhitectura mănăstirească se regăseşte în principalul complex hotelier care este Xenia Ouranoupolis. Aici am preluat în primul rând tot istoricul construcţiei.Lanţul hotelier Xenia a fost conceput, ridicat şi răspândit în toată Grecia de către stat la începutul anilor ’60, devenind un proiect-pilot al guvernului, în ideea de a fi un bun exemplu pentru noua industrie hotelieră, aflată atunci în dezvoltare. Cu toate că arhitecţii aleşi au fost dintre cei orientaţi spre modernism, ei au încercat să combine modernul cu stilul tradiţional. În cazul hotelului Xenia Ouranoupolis, influenţa Muntelui Athos (a cărui regiune propriu-zisă începe imediat după oraşul Ouranoupolis – n.r.) este evidentă.
În zilele noastre, tendinţa este pe ecologie. Ce idei din această categorie pot fi regăsite în aceste complexe turistice?
Toate hotelurile din lanţul hotelier P.A.P. Corp folosesc principalii parametrii ecologici precum economisirea energiei şi apei, ş. a., pentru a ne integra cât mai potrivit mediului. Dacă ne referim, spre exemplu, la hotelul Astoria din centrul Thessaloniki-ului cerinţele de consum energetic sunt ridicate şi, o dată cu el, şi costurile sunt mari. E nevoie de energie pentru încălzire, răcire, apă caldă şi electricitate. În ideea de a reduce costurile pentru consumul energetic, a fost instalată o unitate de cogenerare, care realizează producerea simultană de căldură şi electricitate, precum şi schimbătoare de căldură şi chillere. Unitatea este conectată la reţeaua electrică, fiind mai întâi acoperite toate necesităţile hotelului şi,dacă există un surplus, acesta este vândut operatorului reţelei electrice iar dacă cerinţele hotelului depăşesc capacitatea unităţii, diferenţa este acoperită de reţeaua electrică.
