Festivalul international de la Sibiu si-a continuat sirul manifestarilor cu valoare de eveniment intr-un ritm de-a dreptul naucitor, obligandu-ne mereu la probe de alergare contracronometru. In cadrul workshop-urilor, tinerii i-au avut drept profesori pe actorul american Mark Hardy ori pe scenograful Jean-Guy Lecat, asistent al celebrului om de teatru Peter Brook. La spectacolele-lectura oferite de actorii sibieni, indrumati de profesorul Virgil Flonda, am facut cunostinta cu cateva texte ale unor tineri dramaturgi rusi, dar si cu piesa “Pantoful lui Lenin”, lectura acesteia desfasurandu-se in prezenta autoarei, Saviana Stanescu. In aceasta ambianta s-au lansat volumele “Antologia spectacolelor-lectura”, ajunsa la cea de-a XI-a editie, si o antologie de texte din literatura romana si universala, cu titlul “Impreuna”, care este si genericul emblematic al festivalului din acest an. In seria evenimentelor ce si-au apropiat meritele unor autentice acte de cultura, am audiat conferintele sustinute de poetul Mircea Dinescu, de regizorul Andrei Serban, care aici si-a lansat cartea intitulata simplu “O biografie” (dar ce biografie!), de criticul si editorul american Randy Gener si de un mai vechi prieten si colaborator al teatrului sibian, regizorul ucrainean Andriy Zholdak, fascinant in discursul sau despre “32 de solutii pentru uciderea actorului prost”, insotit de imagini din nu mai putin socantul lui spectacol cu “Romeo si Julieta”, prezentat in premiera la Berlin, dar interzis in Ucraina, motiv pentru care regizorul a demisionat din functia de director al unui teatru din Harkov!
Printre spectacolele teatrale si muzicale oferite de artisti din Rusia, in cadrul unui proiect rusesc, conceput de festivalul sibian in parteneriat cu festivalul international “Golden Mask”, de la Moscova, de trupe din Germania, Canada, SUA, Franta, Brazilia, Belgia, Italia, Coreea, Coasta de Fildes ori Libia, am apreciat si o veritabila “zi de teatru japonez”, cu doua spectacole care ne-au initiat in tainele unei arte vechi de sapte secole, sau o zi care, prin performanta, a apartinut polonezilor (intotdeauna au venit la Sibiu cu manifestari de mare altitudine profesionala). Ei ne-au oferit un rascolitor spectacol, in decorul aspru al cetatii Cisnadioara, consacrat interferentei dintre “nebunia” lumii moderne si “nebunia” printului Hamlet, apoi o incitanta reprezentatie de strada, pe picioroange, cu titlul “Purcelusii”, amintind de “Ferma animalelor”, cartea lui Orwell. Si teatrul romanesc a participat la acest festin multicultural, prin spectacole ca “Joi megajoy” (Teatrul Odeon), “Vitamine” (Teatrul Foarte Mic), “Cum gandeste Amy” (Teatrul Mic), “Rinocerii”, “Plastilina”, “Noaptea araba” si “Electra” (Teatrul “Radu Stanca”), “Banchetul” (Teatrul National din Cluj-Napoca si Teatrul “Radu Stanca”), la care trebuie adaugate reprezentatiile tineresti, desfasurate in sala de la Clubul “Liquid”, plina ochi, oferite de Teatrul Luni de la Green Hours, Teatrul ACT, ArCuB etc.
O pata de culoare, apreciata prin aplauzele insistente ale publicului, a constituit-o intalnirea poeziei cu muzica, in stare de gratie, la spectacolul oferit de actorul Ion Caramitru, in acordurile pianului “rasfatat” de geniul lui Johnny Raducanu. Dar cred ca, in miezul festivalului, evenimentul tuturor… evenimentelor l-au prilejuit manifestarile consacrate Anului international Beckett, pe masura celebritatii acestui dramaturg cu o uriasa influenta asupra teatrului european si mondial din secolul trecut. Mai intai am fost invitati la o cuprinzatoare si emotionanta expozitie de fotografii dedicata vietii si operei marelui scriitor, nascut in urma cu o suta de ani, la Dublin, manifestare ce s-a bucurat de prezenta domnului Padraic Cradock, ambasadorul Irlandei la Bucuresti, si a doamnei Ruth Parkin, secretar adjunct la aceasta ambasada. Au urmat admirabilul spectacol al sibienilor cu “In asteptarea lui Godot”, pus in scena de valorosul regizor roman Silviu Purcarete, eveniment precedat de o alta intalnire memorabila, cu aceeasi piesa, datorata Teatrului “Tamasi Aron” din Sfantu Gheorghe si regizorului Tompa Gabor, apoi reprezentatia tulburatoare oferita de Teatrul “Athanor” din Germania, in viziunea altui regizor roman apreciat in Europa, David Esrig, cel care, in mod surprinzator, ne-a daruit si o… repetitie cu public la acest spectacol memorabil, gazduita de cetatea Cisnadioara. Dar de ce nici acum, la inceputul mileniului trei, dupa o “asteptare” indelungata, devenita ea insasi personaj pitoresc si stresant, Godot nu isi face aparitia? Raspunsul la aceasta intrebare s-ar putea sa-l ofere unul dintre cele cinci documentare artistice realizate la Sibiu de Redactia Film, Seriale si Teatru a Televiziunii Romane, care va purta chiar acest titlu: “De ce nu vine Godot?”…
