Lăsând masca de o parte, Vladimir Putin a evocat în premieră ideia unui „stat” pentru Donbas şi apoi a lăudat succesele „insurgenţilor din Noua Rusie (Novaiarosia)”, adică a separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei, chiar când NATO denunţa prezenţa a o mie de soldaţi ruşi în estul ucrainean.
Analizând acţiunile preşedintelui rus, Vladimir Putin în estul Ucrainei pentru a-şi avansa pionii, ridiculizându-şi adversarii, Camille Grand, director la Fundaţia pentru cercetări strategice arată că „Putin are mereu un pas înaintea Occidentului”. Iar Mike Rogers, preşedinte al Comisiei de informaţii a Camerei Reprezentanţilor constată că „Putin joacă şah şi cred că noi jucăm dame”. Ucraina nu este singurul loc unde Rusia suscită tulburări. De la implozia URSS în 1991, Moscova a susţinut secesioniştii din statele limitrofe, pentru a constrânge statele să accepte diktatul său. Şi, potrivit unei analize din media americană, ultimul său efort se derulează în Caucazul de Sud. În ultimele săptămâni, Moscova pare că a agravat un conflict de lungă durată între Armenia şi Azerbaidjan. La începutul lui august, 40 de soldaţi armeni şi azeri au fost ucişi în lupte violente din apropierea frontierei, chiar înaintea unui summit convocat de preşedintele rus, Vladimir Putin.
Caucazul de Sud este mărginit de Rusia, Iran şi Turcia şi există proiecte în această zonă pentru un tronson al unei conducte vitală pentru ca petrolul şi gazul să ajungă din Asia Centrală în Europa, fără să treacă prin Rusia. Responsabilii occidentali nu îşi pot permite să lase o altă parte a regiunii să fie înghiţită de Moscova, cum au făcut când Rusia a separat Ossetia de Sud şi Abhazia de Georgia, în războiul fulger din 2008 şi în acest an, în martie, când a anexat Crimeea, peninsulă ucraineană.
Conflictul dintre Armenia şi Azerbaidjan nu este nou, din 1992 până în 1994, războiul făcând ravagii pentru controlul fostelor republici sovietice asupra Nagorno-Karabah, regiune muntoasă cu o mare populaţie armeană creştină, de circa 90.000, între frontierele Azerbaidjanului cu majoritate musulmană. Conflictul a fost prezentat ca „etnic”, dar Moscova a alimentat antagonismele.
În pofida acordului de încetare a focului din 1994, ostilităţile izbucnesc periodic şi trupele ruse susţin apărarea aeriană a Armeniei, unde Moscova controlează elemente-cheie ale economiei şi infrastructurii. Mai precis, Rusia a găsit mijloace pentru a menţine conflictul „în viaţă”. Un conflict nerezolvat este în limbaj diplomatic şi politic un conflict îngheţat şi în concepţia Rusiei trupele sale au pretext pentru a intra în regiune. După poziţionarea forţelor ruse, nici una din cele două părţi în conflict nu mai poate coopera cu Occidentul fără teama represaliilor Moscovei. Ultimele violenţe au precedat reuniunea din 10 august de la Soci, în Rusia, în cursul căreia Putin vrea să obţină un acord pentru desfăşurarea de „căşti albastre ruseşti” între Armenia şi Azerbaidjan. Înaintea reuniunii, Putin a strâns controlul asupra Caucazului de Sud cu susţinerea tacită a Armeniei.
„Mesaj” jihadist pentru Putin
Jihadiştii Statului Islamic au difuzat pe YouTube un video în care îl ameninţă pe Vladimir Putin că îl vor „detrona” din cauza susţinerii regimului sirian al lui Bachar al-Assad şi vor declanşa un „război” în Caucazul de Nord pentru a-l „elibera”. „Este un mesaj pentru tine, Vladimir Putin, avioanele pe care i le-ai trimis lui Bachar le vom trimite la tine, dacă vrea Dumnezeu. Şi vom elibera Cecenia şi tot Caucazul. Tronul tău (…) este ameninţat şi va cădea când vom veni la tine”, declară un jihadist SI.
Parchetul General rus a cerut restrângerea accesului la acest video şi va deschide o anchetă pentru „ameninţări cu acte teroriste şi declanşarea unui război în Caucazul de Nord” şi apeluri publice pentru violarea integrităţii teritoriale a Rusiei.
