In fiecare toamna, cand cade frunza, sindicatele incep sa se foiasca. Ca niste greieri care au cantat toata vara si s-au trezit cu camara goala la inceputul iernii, capii confederatiilor, blocurilor, federatiilor si ligilor sindicale isi aduc aminte ca oamenii care i-au pus in fruntea lor se imbraca de la “38.000” si nu au cu ce sa isi plateasca regia.
E chiar admirabil sa mai poti lua legatura cu realitatea cand te dai jos dintr-un Jeep si ti-ai petrecut concediul in Caraibe, rontaind niste crabi si savurand un det de cognac x.s.o.p, care-i cat un salar minim pe economie. Profesia de jurnalist mi-a dat ocazia sa urmaresc evolutia unor lideri sindicali de-a lungul vremii, din 1990 pana in 2006.
L-am vazut pe Miron Cozma, care in iunie 1990 a devenit dintr-un obscur DJ la Clubul minerilor din Lonea un celebru conducator al ortacilor, celebritatea transformandu-l apoi intr-un Hoffa al Vaii Jiului. I-am prins si disperarea de la Costesti si Stoenesti, cand a incercat sa-si joace ultima carte a libertatii sale si mai apoi l-am vazut in rolul poetului pletos, neinteles, pedepsit pentru nesupunere.
Alti lideri sindicali ai ortacilor au fost mult mai norocosi. Si-au deschis afaceri curate in Apuseni, pe spatele firmelor la care fusesera angajati, si asa si-au imbinat cariera de lider cu cea de patron. Aveau o motivatie strans legata de strategia luptei sindicale: pentru a putea sa lupte cu patronatele trebuiau sa devina ei insisi patroni, ca sa le descopere viciile ascunse.
De fiecare data cand era pornit cate un conflict de munca mai obtineau si cate un contract pentru firma la care erau patroni. Salariatii primeau si ei doua trei procente din praful de pe toba si niste amenintari individuale cu concedierea.
Alti lideri erau si mai bataiosi, scoteau ceva si pentru salariati, dar niciodata nu se uitau pe ei. Asa a progresat un actual mahar sindical de la gaze. La inceput a invatat mersul pe jos. A urcat apoi in schema sindicala si a primit o Leganza de la firma. Cu sofer bineinteles. S-a mutat apoi intr-un apartament nou, mai in centrul oraselului.
Apoi a fost avansat intr-o federatie. Nu mai era ales de salariati, ci de o suprastructura sindicala. A primit un Audi si o locuinta de serviciu in Bucuresti. Apoi a urcat si mai sus, intr-o confederatie.
A trebuit sa regleze si inaltimea autoturismului, asa ca si-a luat un Jeep. In acelasi timp, nu se cadea ca la o asemenea functie sa locuiasca la bloc si atunci si-a cumparat o vila intr-o zona VIP a Bucurestiului.
As putea da zeci de exemple de parvenire a unor personaje care au stiut sa manipuleze nevoile multimii in interes personal. De la sindicalisti care au devenit prosperi si onorabili oameni de afaceri, pana la cei care au ales politica pentru a da greutate si imunitate unor influente aducatoare de profit. Ii vedem in fiecare toamna cand cade frunza si greierii cauta cu disperare solutii pentru atenuarea socului scumpirii gigacaloriei.
