Sfantul Ierarh Vasile cel Mare s-a nascut in anul 330 d.Hr., in Cezareea Capadociei, intr-o familie nobilã, care a dat Bisericii slujitori si carturari renumiti, cativa dintre ei fiind trecuþi in randurile sfintilor. Bunicul sau a fost martir pentru Hristos in timpul imparatului roman Diocleþian, sora sa cea mare a fost cea care i-a indemnat pe frati pe calea slujirii Mantuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei.
Studiile le face la Constantinopol si la Atena, unde leaga o stransa prietenie cu Sfantul Grigorie de Nazianz, dupa care se intoarce in Cezareea, unde preda pentru o scurta vreme Retorica. La indemnurile surorii sale, a fost botezat in credinta crestina, isi imparte averea saracilor, dupa care, in anul 358, se retrage la o manastire din Pont, unde duce o viata de asceza si rugaciune. Dupa o calatorie la marile manastiri si schituri din Egipt, se intoarce in Pont si redacteaza prima sa scriere privitoare la viata de obste din manastire, numita "Regulile vietii monahale".
In 364, a fost chemat in Cezareea de episcopul Eusebiu si a fost hirotonit preot, aducandu-si o contributie importanta in lupta impotriva ereticilor arieni. Pastoratia pe care o incepe acum a fost dedicata indeosebi celor nevoiasi, organizand renumitele azile, spitale si case de reeducare a celor decazuti moral, toate grupate sub denumirea de "Vasiliade". Deosebit de energice au fost insa si misiunile sale pe taram spiritual, ca preot si apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcandu-se in actiunile sale de combatere a unor eretici si de reconciliere a Bisericilor in timpul unor schisme.
Sfantul Vasile cel Mare a murit in anul 379, la 1 ianuarie, la numai 49 de ani. Este considerat un adevarat stalp al Bisericii din vremea sa, un punct de referinta in istoria crestinismului universal. Scrierile sale contin lucrari de dogmatica profunda, precum "Contra lui Eunomiu" sau "Despre Sfantul Duh", lucrari ascetice, ca "Regulile vieþii monahale", "Despre judecata lui Dumnezeu", comentarii, numeroase cuvantari si epistole. A avut o contributie deosebita la structurarea slujbelor bisericesti, alcatuind o Sfanta Liturghie ce-i poarta numele.
Sfantul Vasile este unul dintre "Cei Trei Capadocieni" (alaturi de Grigore din Nyssa si Grigore Nazianzus) fiind totodata si cel mai important dintre ei.
Sfantul Vasile este serbat pe 1 ianuarie si pe 30 ianuarie impreuna cu Sfantul Ioan Gura de Aur (Chrysostom) si Sfantul Grigore (Nazianzus) (Sfintii Trei Ierarhi – sarbatoare hotarata in 1081 de catre Ioan Patriarhul Constantinopolului in memoria acestor trei mari sfinti si teologi ortodocsi).
