Studiile de ultima ora demonstreaza ceea ce stiam deja: de scoala au ajuns sa fuga nu doar elevii, ci si profesorii. Apostolatul, elogiat atat in secolele XIX-XX si perpetuat in educatia noastra prin toate mijloacele, si-a pierdut atractivitatea. Oricate ode s-ar dedica invatatoarelor, oricat s-ar vorbi despre nobletea vietilor dedicate luminii scolii, dascalii mai vor sa si traiasca. Nu cred ca in alte orase este altfel decat la Timisoara.
Aici, insa, am vazut cum, pentru a putea duce un trai onorabil, sub biciul finantistilor care vedeau in meditatiile oferite elevilor sursa coruptiei profesorale, dascali talentati au ajuns sa lase catedra si sa devina intreprinzatori sau sa opteze pentru profesii considerabil mai bine platite.
In tarile occidentale s-a ajuns deja la penurie de cadre didactice. Autoritatile locale ofera acolo burse de studii pentru cei care accepta sa fie profesori macar pana la amortizarea investitiei in scolarizarea proprie. Facilitatile nu se refera doar la burse, ci si la alte bonificatii.
La noi se intelege, cumva, de la sine ca profesorul si invatatoarea trebuie sa se sacrifice, sa dea totul in schimbul unor firimituri, ba sa se si mandreasca – in plina economie de piata! – cu altruismul lor si cu lipsa de interes pentru confortul propriu. Iar cand incearca sa-si ceara drepturile – ca la inceputul anului, care a debutat sub semnul grevei – corpul profesoral este iute pus la colt, ca fiind nerezonabil si nepatriotic.
Deunazi, o inspectoare binevoitoare explica, la Timisoara, ca se pot depune proiecte educationale, ca reforma s-ar putea face si asa. Probabil. Inca suntem o zona de atractie, iar Timisoara nu are probleme sa-si recruteze profesorii de care are nevoie, spre deosebire de scolile din mediul rural, in care, spre rusinea Banatului, avem destule cadre fara calificare adecvata.
Dar situatia nu poate dura prea mult. Ne va ajunge din urma tendinta de descrestere a doritorilor sa lucreze in invatamant, dezangajarea de apostolat, tratarea carierei didactice ca episod de viata, nu ca profesie din care sa si iesi la pensie. Si nu suntem deloc pregatiti pentru asta.
Scoala, cel mai amplu sector bugetar, se bucura de prea putina atentie adevarata, dincolo de promisiunile bugetare si de declaratiile de fatada ca educatia ar fi prioritate nationala.
