Timp de o lună, la Magazinul Diverta de pe Bulevardul Magheru va fi deschisă o expoziţie de origami, ce cuprinde peste 200 de modele create de origamişti români, cu vârste între 10 şi 40 de ani.
Origamiştii români nu sunt deloc puţini şi au o activitate intensă. Deviza lor este la fel de frumoasă ca şi arta lor: „Oamenii-origami cred în aşternuturile întinse de hârtie ale acestei lumi minunate. Ei se pliază şi se răsucesc, se învârtesc în funcţie de ceilalţi, de situaţie sau de dorinţă. Pot deveni orice, dar rămân în sinea lor nişte blânde făpturi albe, iar la finalul vieţii se transformă în cocori de hârtie înainte de a dispărea definitiv”. Origamiştii din ţara noastră comunică între ei pe forumuri specializate, gen www.origami-romania.ro, unde îşi împărtăşesc tehnici de împăturire a hârtiei şi îşi dau unii altora cărţi ale marilor maeştri japonezi. Chiar şi ideea acestei expoziţii ce se va deschide la subsolul magazinului Diverta, în încăperea numită „Acasă”, a apărut tot în urma unor astfel de discuţii de pe forum. Artiştii sunt hotărâţi, dacă expoziţia va avea succes în Bucureşti, să reediteze evenimentul şi în alte oraşe din ţară.
Ce este origami?
Origami este, după cum bine se ştie, arta împăturirii hârtiei. Denumirea provine de la cuvintele japoneze „ori”, care înseamnă „a îndoi”, şi „kami”- „hârtie”. Nu se ştie cu precizie când a fost inventată arta împăturirii hârtiei. Unii istorici spun că ar fi luat naştere imediat după apariţia hârtiei, în 105. Hârtia a fost adusă în Japonia de călugării budişti în secolul al VI-lea la fel ca şi această artă. Unele modele de origami au fost introduse în ceremonialele religioase shintoiste. De fapt, cuvântul „kami” mai înseamnă, pe lângă „hârtie”, şi „zeu” sau „spirit”. Primul manual de origami a apărut în 1797, cu titlul „1.000 de cocori”, cocorul fiind una din figurinele cele mai populare în origami. În 1845 a apărut o enciclopedie ce conţinea modelele tradiţionale japoneze. Origami a ajuns şi în lumea arabă în secolului al VIII-lea, iar arabii l-au adus în Spania în secolul al XII-lea. Cum arabii erau musulmani şi religia le interzicea crearea figurilor după model uman sau animal, ei au folosit arta origami în geometrie. După ce arabii au părăsit Spania, spaniolii au dezvoltat arta numită de ei „papiroflexia”, populară şi în zilele noastre atât în Spania, cât şi în Argentina.
O artă care se reinventează continuu
Vreme îndelungată, origami a fost doar un mijloc de a petrece în mod plăcut timpul liber, dar, pentru că a fost considerată benefică pentru copii, ea a devenit în Japonia secolului XX chiar disciplină şcolară. În zilele noastre, origami a ajuns chiar un produs de export pentru Japonia, care face acţiuni importante de popularizare a acestei arte tradiţionale în mai toate ţările lumii, trimiţând în „misiune” meşteri de origami care ţin prelegeri şi cursuri practice. Pornind de la origami, o serie de creatori de modă au creat haine ce par făcute din hârtie, iar meşteri bucătari au gătit pentru clienţii mai sofisticaţi plăcinţele şi prăjituri în formă de cocori origami. Designerii de mobilă au creat până şi scaune sau canapele de hârtie. Arhitecţii nu s-au lăsat mai prejos şi au construit case din hârtie, în mărime naturală. Pentru o artă atât de veche, origami se descurcă bine, reuşind să se reinventeze cu fiecare secol. În zilele noastre, cei mai mari maeştri ai artei origami sunt Kamiya Satoshi, Miyuki Kawamura, Robert J. Lang, Tomoko Fuse şi Eric Joisel, francezul care a creat din hârtie o menajerie întreagă de spiriduşi şi vrăjitori inspirat fiind de personajele din „Stăpânul inelelor”.
Tipuri de origami
Chiar dacă din hârtie pare că se poate face orice în zilele noastre, regulile acestei arte sunt totuşi destul de stricte şi nu s-au schimbat prea mult de-a lungul vremii. Tipurile de origami sunt diferenţiate prin modul de lucru şi prin numărul de coli de hârtie folosite. Astfel, o piesă de origami clasic se face întodeauna dintr-o singură coală de hârtie, fără a se utiliza foarfeca sau lipiciul. În această categorie intră atât clasicele modele pe care le ştim cu toţii încă din grădiniţă, solniţa, broscuţa şi avionul, dar şi modele complicate, adevărate opere de artă. Cel de-al doilea tip de origami este cunoscut sub denumirea de „kusudama”. Modelele făcute prin tehnica kusudama sunt realizate cu ajutorul mai multor foi de hârtie, împăturite într-un anume fel şi apoi cusute sau lipite între ele. Un al treilea tip îl reprezintă „origamiul modular”, în care se folosesc mai multe foi, dar în îmbinarea cărora nu sunt utilizate nici lipiciul, nici aţa. Şi, în sfârşit, origami „tessellationes” în care se utilizează o singură foaie de hârtie pentru modele în formă de mozaic sau de morişcă. Dimensiunea hârtiei utilizate poate varia de la câţiva centimetri la câţiva metri. Există, desigur, şi recorduri în acest domeniu. De pildă, cel mai mare cocor din lume a fost realizat în 1998 în Akita, Japonia, dintr-un pătrat cu latura de 65 metri. La împăturirea hârtiei au participat peste 200 de oameni. Iar cel mai mic cocor din lume îi aprţine lui Naito Akira şi este împăturit dintr-un pătrat cu latura de 0,1 mm.
1.000 de cocori
În arta origami, cocorul este, de departe, cel mai îndrăgit model datorită, probabil, credinţei populare potrivit căreia celui care reuşeşte să împăturească o mie de cocori i se îndeplineşte orice dorinţă. Din păcate, mărturie a faptului că lucrurile nu stau chiar aşa este povestea tristă a unei fetiţe pe nume Sadako Sasaki, din Hiroshima. Din cauza radiaţiilor provocate de explozia bombei atomice, fetiţa s-a îmbolnăvit de leucemie. Nădăjduind că se va însănătoşi, ea a început să împăturească zilnic cocori de hârtie. A murit reuşind să facă peste 1.300 de modele. În amintirea ei şi a tuturor copiilor ucişi de bomba atomică,în Hiroshima s-a ridicat un monument – numit „Statuia copilului păcii”. S-a înrădăcinat obiceiul ca fiecare vizitator al monumentului să depună aici câte un mic cocor de hârtie. Aşa se face că mii de astfel de figurine sunt depuse zilnic pe treptele monumentului.
Oamenii-origami cred în aşternuturile întinse de hârtie ale acestei lumi minunate. Ei se pliază şi se răsucesc, se învârtesc în funcţie de ceilalţi, de situaţie sau de dorinţă. Pot deveni orice, dar rămân în sinea lor nişte blânde făpturi albe, iar la finalul vieţii se transformă în cocori de hârtie înainte de a dispărea definitiv.” www.origami-romania.ro
