Pe măsură ce se apropie data Summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius, presiunile şi atacurile din exterior şi din interior destinate să împiedice Republica Moldova să parafeze acordurile de asociere şi liber schimb cu Uniunea Europeană se înmulţesc şi devin din ce în ce mai virulente.
Strugurii moldoveni încep să aibă un gust din ce în ce mai acru la Moscova, unde frustrarea faţă de faptul că Republica Moldova le scapă printre degete creşte. Ieri s-a aflat la Chişinău o delegaţie de 28 de ambasadori ai statelor membre UE, al căror scop oficial era să evalueze progresele realizate de Moldova înainte de parafarea acordurilor, dar a căror misiune reală era să demonstreze sprijinul şi solidaritatea statelor UE pentru opţiunea europeană a ţării.
După discuţiile purtate ieri cu preşedintele Nicolae Timofti şi cu premierul Iurie Leancă, acesta din urmă a declarat că „diplomaţii străini apreciază progresele înregistrate de Republica Moldova şi că, în opinia lor, ţara noastră deţine întâietatea la acest capitol în cadrul Parteneriatului Estic”. Potrivit lui Leancă, „întâlnirea de astăzi a fost o ocazie foarte bună pentru a trece în revistă subiectele de pe agenda noastră europeană. Oficialii europeni s-au arătat interesaţi să afle care sunt obiectivele şi priorităţile Guvernului. Este important să le cunoască pentru a şti cu ce ne pot sprijini. În urma acestor discuţii sper că la anul vom putea beneficia şi de alte proiecte decât cele pe care le implementăm acum”.
De altfel, Chişinăul va fi zilele acestea scena unui trafic diplomatic intens. După delegaţia celor 28, urmează să sosească în capitala Moldovei comisarul european pentru Extindere, Štefan Füle, şi preşedintele Estoniei, Toomas Henrik Ilves, aflat astăzi la Bucureşti. Toate aceste manifestări de sprijin european nedisimulat pentru Moldova nu au scăpat Rusiei, care are reacţii din ce în ce mai nervoase.
Ieri, această frustrare a răbufnit sub forma unui mesaj pe Twitter transmis de vicepremierul şi emisarul special al Kremlinului pentru Transnistria, Dmitri Rogozin, potrivit căruia „«Calul Traian» a pregătit pentru Republica Moldova în mutare două etape: iniţial, «integrarea în Uniunea Europeană», apoi Anschluss-ul ei de către România”. Utilizarea termenului „Anschluss”, care face trimitere la anexarea de către Germania nazistă a Austriei, nu este întâmplătoare. Poziţia standard a Rusiei faţă de orice încercare a Bucureştiului de a sprijini apropierea Moldovei de Uniunea Europeană este să acuze România că încearcă să reediteze „agresiunea fascistă”.
Declaraţia este inacceptabilă şi nici un oficial rus nu ar fi avut curajul să o facă în relaţie cu Germania, de exemplu, fără să primească o replică pe măsură. Cum Rogozin este totuşi un oficial de mâna a doua sau a treia, reacţia Bucureştiului trebuia să vină de la Guvern, prin MAE. Cum Guvernul şi MAE au tăcut, răspunsul a venit din partea preşedintelui, care a minimizat afirmaţiile oficialului rus afirmând că Rogozin , „cum se trezeşte, face o declaraţie la adresa ţării noastre, apoi îşi bea ceaiul… sau ceva”, un răspuns adecvat pentru Rogozin, un fel de „nebun al regelui” Putin, căruia i se permite să spună lucruri pe care Kremlinul nu le spune.
Pe de altă parte, Băsescu a reafirmat că „România nu şi-a declarat niciodată intenţia de a anexa o ţară” şi a fost susţinut de omologul său estonian, care a precizat că singura anexare despre care ştie a fost cea a Estoniei, Letoniei şi Lituaniei, şi a Basarabiei. Parcursul european al Moldovei este încă departe de a fi fost eliberat de obstacole. A recunoscut-o şi Băsescu, luni, în discuţia cu preşedintele Parlamentului de la Chişinău, Igor Corman, în care i-a amintit acestuia că actuala coaliţie „are datoria patriotică” să rămână la putere până la ratificarea acordurilor parafate la Vilnius. Faptul că Igor Corman a ales să aducă în discuţie tratatul privind regimul de frontieră cu România nu este un semn bun. Nu graniţa cu România este problema Moldovei acum.
Ieri a fost prezentat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei raportul privind evoluţia Moldovei. Raportul menţionează progrese, precum şi probleme privind reforma în Justiţie, depolitizare, combaterea corupţiei sau reforma electorală şi reprezintă un bun reper dacă Moldova se va angaja într-un proces de reforme pentru îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga în vederea unei aderări viitoare la UE. Delegaţia partidului comuniştilor a încercat să deturneze însă sensul acestui raport şi a depus un amendament care afirmă, fără noimă, că „relaţiile Moldovei cu ţările Uniunii Vamale (Rusia, Belarus, Kazahstan, viitoarea Uniune Eurasiatică) rămân foarte importante şi că poporul modovean va trebui să-şi decidă prin referendum viitorul”.
