Timp de opt ani, George W. Bush a reusit sa intruchipeze si sa consolideze toate prejudecatile si stereotipurile negative pe care lumea le nutreste fata de SUA. El a polarizat lumea mai mult decat oricare presedinte american de dinaintea lui, provocand serioase daune puterii "soft" a Americii prin folosirea ineficienta si in exces a fortei sale "dure".
In consecinta, reconcilierea Americii cu sine si cu lumea ar trebui sa fie prioritatea pentru viitorul presedinte al SUA. Daca exista un candidat care poate indeplini acest deziderat, care poate intr-o fractiune de secunda sa redea Americii reputatia internationala, atunci acesta este Barack Obama.
Momentele iesite din comun creeaza uneori lideri exceptionali. Fara Revolutia Franceza, Napoleon Bonaparte ar fi ramas un talentat si frustrat ofiter de rang inferior. In mod similar, perioada actuala din America si relatiile ei cu lumea au fost cu adevarat iesite din comun. Acum este nevoie de un lider capabil de a zdruncina viziunea globala majoritara a unei Americi devenite aroganta, neputincioasa si egoista.
Desigur, antiamericanii intransigenti nu vor putea fi niciodata convinsi, dar ei raman o minoritate, exceptand poate lumea musulmana. Majoritatea tacuta este pregatita sa fie convinsa ca exista viata dupa Bush.
Dar de ce ar fi Obama atat de diferit de ceilalti candidati? si de ce tocmai el ar putea face diferenta pe plan international? In definitiv, in materie de politica externa, spatiul de manevra al viitorului presedinte va fi mai curand restrans. El (sau ea) va trebui sa ramana in Irak, sa ia partea Israelului in conflictul israeliano-palestinian, sa se confrunte cu o Rusie mai puternica, sa negocieze cu o China tot mai ambitioasa si sa faca fata provocarii incalzirii globale.
Faptul ca Obama poate face diferenta nu tine de alternativele sale politice, ci de persoana sa. Momentul in care va aparea pe ecranele televizoarelor din toata lumea, zambind victorios, va echivala cu o revolutie copernicana pentru imaginea si puterea "soft" a Americii.
Ganditi-va la impresia pe care alegerea sa o va face, nu doar in Africa, ci si in Asia, in Orientul Mijlociu si chiar in Europa. Prin ascensiunea ei catre pozitia de suprematie globala, America a simbolizat Occidentul, iar acesta a fost perceput ca "alb". In America, puterea a transgresat mai intai de pe coasta de est pe cea de vest, apoi catre sudul tarii. Daca o depasire a barierei rasiale nu este una cu adevarat revolutionara, atunci care ar mai putea fi considerata astfel?
Evident, a-l reduce pe Obama la culoarea pielii sale este o grava si exagerata simplificare, chiar daca el insusi insista asupra "radacinilor negre". De fapt, afro-americanii nici nu-l sustin pe de-a-ntregul. Avand o mama alba si un tata african, el nu se prea incadreaza in vreun sablon tipic afro-american.
Dar exista un alt motiv pentru care Obama este iesit din comun: complexitatea identitatii sale il face sa fie un personaj cu adevarat universal, un candidat global pentru o epoca globala. Unicitatea istoriei sale personale poate fi liantul, puntea care sa uneasca Africa, America si chiar Asia – acolo unde ca tanar a studiat in cadrul unei scoli musulmane – si astfel elementul care sa readuca la viata imaginea si mesajul Americii.
Ceea ce il face insa unic pe Obama – mai ales avand in vedere prin ce au trecut SUA in anii lui Bush – este mai mult decat orice natura mesajului pe care il reprezinta si care este cel mai bine infatisat de titlul cartii sale Indrazneala sperantei (The Audacity of Hope). Daca America poate trece de la o cultura a fricii la una a sperantei – aducand speranta si lumii intregi –, are nevoie de un lider care sa fie exemplul viu al visului american: modern, inarmat cu un mesaj religios umanist, contrastand cu irationalitatea angoasata a miscarii conservatoare crestine care a alimentat baza politica a lui Bush.
Indiferent daca Obama isi poate respecta promisiunile, America nu va mai recastiga statura pe care a avut-o intre 1941 si 2000. Cu sau fara Obama, "secolul american" nu se va mai repeta. Dar Obama poate invata din erorile timpurii comise de Jimmy Carter la mijlocul deceniului sapte. Neoizolationismul nu este o optiune, dar retinerea – bazata pe incredere si intelepciune – da.
Lumea are nevoie de o America mai modesta si mai increzatoare. Prin prisma unui european bulversat si intristat de evolutia americana din ultimul deceniu, Obama se apropie cel mai mult dintre toti candidatii anuntati de personificarea unei astfel de Americi.
Dominique Moisi este membru fondator si Senior Advisor al IFRI (Institutul Francez de Relatii Internationale) si profesor la Colegiul Europei din Natolin, Varsovia.
Copyright: Project Syndicate, 2007.
www.project-syndicate.org
