Până acum, România era cunoscută drept patria evaziunii fiscale. De acum înainte, ea are toate şansele să devină paradisul evazioniştilor. Nu este vorba de o înclinaţie naturală spre înşelăciune a românilor, ci de o neîncredere funciară în stat. În condiţiile în care statul român nu îşi onorează obligaţiile legate de asigurarea unui pachet minim de servicii medicale, în condiţiile în care nu avem drumuri bune şi atunci când cetăţenii sunt trataţi ca nişte iobagi de către funcţionarii puterii de stat, o astfel de atitudine este perfect justificată. Iar ultimele măsuri ale Guvernului legate de reducerea pensiilor, a alocaţiilor sociale şi a salariilor bugetarilor nu au făcut altceva decât să mărească această neîncredere. Şi asta pentru că tăierile au fost făcute de neprofesionişti, iar oamenii nu au înţeles utilitatea lor. De aceea, fenomenul evitării plăţii taxelor şi impozitelor va lua dimensiuni tot mai mari, de la taximetriştii care vor circula fără a porni „ceasul kilometrajului” şi până la patronii de firme, care vor prefera să plătească o parte tot mai mare a salariilor la negru.
Până la urmă, refuzul de a plăti taxe către un stat ineficient nu este decât o formă de revoltă civică, ce poate fi înţeleasă în contextul în care autorităţile nu-şi mai respectă obligaţiile asumate în contractul social cu cetăţenii săi.
