Preşedintele rus, Vladimir Putin, şi-a luat o zi de concediu cu ocazia celei de-a 62-a aniversări a zilei sale de naştere, pe care şi-a petrecut-o în sălbăticia Siberiei, în timp ce în restul Rusiei nu au contenit omagiile în onoarea sa. Cultul personalităţii dezvoltat şi acceptat de liderul de la Kremlin a culminat ieri cu o expoziţie la Moscova intitulată „Cele 12 munci ale lui Putin“, în care preşedintele este prezentat ca Hercule…
Adulat, cântat, admirat, Putin şi-a serbat împlinirea a 62 de ani în pădurile siberiene, la circa 400 km distanţă de cea mai apropiată zonă locuită, după cum a precizat secretarul său de presă, Dmitri Peskov. Dacă din adâncurile Siberiei nu erau disponibile ştiri sau imagini ale preşedintelui rus, în restul ţării manifestările în onoarea lui nu au lipsit. Imaginea autocreată de Putin ca „mascul alfa“, ca un adevărat „Rambo rus“, a fost depăşită de cea nou-prezentată, de Hercule. Situri de informaţii ruseşti au publicat fotografii din expoziţia de la Moscova intitulată „Cele 12 munci ale lui Putin“, aluzie clară la „cele 12 munci ale lui Hercule“, din mitologia romană (sau elenă, sub numele de Heracles). Putin strangulând un terorist sau înfruntând hidra din Lerna ale cărei capete – UE, Canada sau Japonia – scuipând sancţiuni, „faptele de arme“ ale preşedintelui în Rusia şi pe scena internaţională. Până la anexarea Crimeii, reprezentată de taurul din Minos pe care Vladimir Putin îl aduce în spaţiul rus. Ultima muncă a lui Putin-Hercule, cea mai dificilă – coborârea în Infern şi întâlnirea cu Cerber, uriaşul câine cu trei capete, alegorie a SUA. Expoziţia este un cadou al fanilor preşedintelui pe Facebook şi imaginile au fost pictate de un colectiv anonim de artişti. Un fotograf rus, Evgheni Feldman, aflat la expoziţia care a fost prezentată doar în ziua aniversară, preciza pe Twitter că una dintre „cele 12 munci ale lui Putin“ a căzut la podea – lichidarea oligarhiei.
Dincolo de această expoziţie şi vânzarea de tricouri cu efigia şefului statului sau sloganuri umoristice răspunzând sancţiunilor occidentale, mai mulţi lideri din foste republici sovietice, ca belarusul Alexandre Lukaşenko sau azerul Ilham Aliev, dar şi patriarhul ortodox Kiril, au adresat felicitări. Pe internet, „iubirea“ pentru preşedinte s-a confruntat cu „ura“ faţă de el. La Groznîi, capitala Ceceniei, pe care preşedintele Ramzan Kadîrov o conduce cu mână de fier, zeci de mii de persoane au ieşit pe stradă pentru a serba aniversarea lui Putin şi au creat un steag al Rusiei cu lungimea de peste 600 m.
Putin s-a aflat în Siberia pentru „odihnă“, dar la Moscova, Groznîi sau pe reţelele sociale, felicitările au curs. Nu este un exerciţiu nou şi preşedintele Putin a trebuit de câteva ori să se apere de acuzaţiile, în special în media occidentală, de cult al personalităţii după ce au apărut cântece şi calendare în onoarea sa – Criza ucraineană a dus la niveluri stratosferice popularitatea sa – peste 85% opţiuni favorabile – şi mai ales anexarea Crimeii în martie a dat o amploare crescută manifestărilor de susţinere sau de „iubire“ a lui Putin. Regizarea căutată a cultivării imaginii sale de salvator forte al Rusiei i-a permis să tragă sforile politice fără grijă. Încetinirea creşterii economice, accesul oligarhilor săi apropiaţi la proiecte ce le aduc averi fabuloase, lupta contra ONG-urilor şi a investitorilor străini în media, băgarea la închisoare a opozanţilor, toate pălesc în faţa atitudinii sale de sfidare a SUA şi a Europei şi a mândriei că prin anexarea Crimeii Putin a dovedit că Rusia este o mare putere.
„Rambo rus“
Putin şi-a creat cu grijă o imagine forte, o imagine de „Rambo“, pentru concetăţenii săi în timp ce în plan internaţional încălca toate normele de drept. Putin cu bustul gol, Putin urmărind o balenă, pilotând un bombardier, fotografiat cu un tigru. Liderul de la Kremlin nu a fost avar cu reportajele care îi pun în valoare fizicul de atlet, isprăvile care l-ar face să roşească pe James Bond. Glorificarea lui a început o dată cu ascensiunea sa la Kremlin, la finele lui 1999. În plină căldură estivală, preşedintele Rusiei publica imagini din vacanţele sale în Siberia, în pantaloni militari kaki, pescuind în compania lui Albert de Monaco. Fotografiile sale de „Rambo“ au amuzat media europeană, dar au încântat majoritatea ruşilor, pe care îi conduce cu mână de fier trezindu-le nostalgiile sovietice şi inoculându-le naţionalismul şi ura anti-Occident. Cuceriţi, ruşii ascultă docili doar explicaţiile lui Putin, un manipulator.
Putin este un macho. Într-o Rusie ancorată în modelul patriarhal şi cu o homofobie erijată în doctrină de stat, şeful de la Kremlin îşi prezintă corpul ca pe o icoană. În actuala criză ucraineană, el nu şi-a cenzurat cuvintele – fosta republică sovietică este acum în mâinile „fasciştilor“.
Şef de stat autoritar, el a readus mândria ruşilor, iar anexarea Cri-meii a fost privită în interiorul Rusiei ca un balsam pe sufletul rănit al poporului. Ruşii îl plac, îl percep ca pe un salvator al Rusiei, le place sfidarea Occidentului, stilul viril. Plebiscitat în ţara sa, diabolizat în Occident, Vladimir Putin este un om cu o mie de feţe. Asemenea Rusiei.
Avalanşa de imagini forte şi faptele grandilocvente nu pot să nu amintească de altă personalitate din istoria rusă şi analiştii se întreabă dacă se poate face o legătură între comunicările lui Vladimir Putin şi cultul personalităţii staliniste.Este desigur un soi de cult al personalităţii care s-a instalat insidios. Lenin şi apoi Stalin erau literalmente divinizaţi, ceea ce nu este cazul lui Putin. El este prezentat mai mult ca o încarnare a „visului rusesc“ în diferitele faţete şi omul ideal pentru ruşi. Putin, la intervale regulate, le reaminteşte ruşilor că preşedintele lor este curajos, atletic sau artist câteodată.
