21.6 C
București
duminică, 19 mai 2024
AcasăSpecialPatimile dupa Teodor

Patimile dupa Teodor

» Teodor Briscan le-a trimis lui Ceausescu, unor demnitari si ziarelor vremii, timp de patru ani, zeci de scrisori critice la adresa regimului comunist.

» Dupa ce o parte dintre ele au ajuns la Europa Libera, omul a fost anchetat, batut, torturat si aruncat in inchisoare, unde l-a gasit si Revolutia.

» Pus in libertate, Briscan a avut nevoie de opt ani si multe demersuri birocratice pana cand Curtea de Apel a admis ca a fost detinut politic.

 

 

Dupa 1982, cand a demisionat din Partidul Comunist Roman, Teodor Briscan a avut curajul sa spuna cu voce tare ca Nicolae Ceausescu, "desi este sef de stat, conduce tara ca un dictator", iar "carma a luat-o razna". Timp de patru ani, le-a trimis lui Ceausescu, unor demnitari si ziarelor numeroase scrisori critice la adresa regimului comunist.
"Dreptatea este sugrumata. Atata timp cat interesele statului nu sunt afectate, nici o autoritate de stat sau politica nu-ti da o atentie. Eu, ca individ, nu valorez o para chioara. Dar vreau sa apuc vremea cand dreptatea va fi dreptate, nu numai inscrisa in Constitutie si legi, ci in practica, in viata de zi cu zi a fiecarui om, cu necazurile, durerile sau nevoile lui", i-a scris "conducatorului iubit" in 1984.
A fost urmarit si anchetat de Securitate. Au urmat batai, torturi si umilinte la Securitate si Militie. Dupa ce Europa Libera i-a dedicat mai multe emisiuni, Briscan a fost arestat. A fost aruncat in inchisoare de trei ori, fiind condamnat pe baza unor fapte pe care nu le-a comis niciodata: posesie de valuta si de obiecte de valoare. A fost eliberat in decembrie 1989, dupa doi ani petrecuti in penitenciarele Rahova, Jilava, Tulcea, Targu Mures.

In democratie, a incercat sa demonstreze ca a fost detinut politic si nu unul de drept comun. Dupa opt ani de demersuri, lui Briscan i s-a recunoscut meritul de a se fi opus regimului Ceausescu.

Teodor Briscan s-a angajat in 1949 la combinatul din Resita, iar in 1957 s-a inscris in Partidul Comunist Roman. Din 1954 a schimbat mai multe locuri de munca, la mai multe intreprinderi din capitala: Republica, 23 August, Timpuri Noi. In 1973 a ajuns tehnician principal la Electroaparataj. Pana atunci nu a intrat niciodata in vizorul Securitatii sau al altor autoritati de stat. Dimpotriva, a plecat in excursii in cateva state considerate prietene – Uniunea Sovietica, Cehoslovacia, Ungaria.
In septembrie 1982, a depus in biroul secretarului de partid o cerere prin care renunta la calitatea de membru de partid. Dupa numeroase incercari de a-l convinge sa se razgandeasca, Teodor Briscan a fost exclus din partid si retrogradat la locul de munca, devenind simplu muncitor.
Timp de patru ani, pana in 1987, Briscan le-a trimis zeci de scrisori lui Nicolae Ceausescu, unor inalti demnitari comunisti, ziare si reviste, fara a primi vreun raspuns. In paginile scrise citet, de mana, Briscan prezenta conditiile mizere de trai din Romania, lipsurile populatiei si enumera motivele pentru care Ceausescu ar trebui sa plece din fruntea statului. Stilul scrisorilor este impregnat de umor negru, realizat poate involuntar, iar numeroase secvente sunt de un absurd care ti-ar putea smulge zambete daca situatia de atunci nu ar fi fost cu adevarat una tragica.
Briscan a reusit sa trimita o parte din aceste scrisori la postul de radio Europa Libera, iar acesta i-a dedicat mai multe emisiuni radiofonice.

Batut si umilit in puscarii
Dupa prima emisiune, Briscan a fost urmarit zi si noapte de Securitate. A ajuns in trei randuri in inchisoare, fiind condamnat pe baza unor fapte pe care nu le-a comis niciodata: posesie de valuta si de obiecte de valoare. "Este foarte greu sa-si poata imagina cineva in ce teroare si in ce iad am trait eu in anii 1987, 1988 si 1989", scrie Teodor Briscan in romanul sau autobiografic "Destin", volum finalizat, aflat in asteptarea unui editor.
Dupa anchete, umilinte, batai si torturi, in repetate randuri, la Securitate, Briscan a cunoscut si un dur regim de detentie, in penitenciarele Rahova, Fortul 13 Jilava, Tulcea sau Targu Mures. Revolutia l-a gasit in puscarie, de unde a fost eliberat pe 31 ianuarie 1989.
In democratie, Briscan a trait un nou calvar, in incercarea de a demonstra prin justitie ca a fost detinut politic si nicidecum unul de drept comun. Dupa ani de zile de demersuri birocratice, i s-a recunoscut meritul de a se fi opus regimului Ceausescu.
In luna iulie a anului 2007, Teodor Briscan a plecat, pentru trei luni, la munca in strainatate.

"Aceasta se cheama echitate socialista?"

"Tovarase secretar general al C.C. al P.C.R. si presedinte al R.S. Romania,
(…) Dreptatea este sugrumata. Atata timp cat interesele statului nu sunt afectate, nici o autoritate de stat sau politica nu-ti da nici o atentie. Eu, ca individ, nu valorez o para chioara. Dar vreau sa apuc vremea cand dreptatea va fi dreptate, nu numai inscrisa in Constitutie, legi si decrete, ci in practica, in viata de zi cu zi a fiecarui om, cu necazurile, durerile sau nevoile lui (…) «Nenorocitii» de capitalisti traiau pe spinarea poporului. Norocul poporului era ca nu erau prea multi. «Nenorocitii» de capitalisti aveau ferme de vaci, de porci, legume etc. Dar si Comitetul Central al PCR are tot felul de ferme si magazine speciale de unde se aprovizioneaza tovarasii. Atunci care este deosebirea? Poporul se aprovizioneaza la magazinele de stat, iar alesii poporului la magazine speciale. Aceasta se cheama echitate socialista?" (Scrisoare trimisa lui Nicolae Ceausescu la 12.01.1984.)
Teodor Briscan a aflat, imediat ce si-a inaintat demisia din Partidul Comunist, in septembrie 1982, ce insemna echitatea socialista.
"Drept pedeapsa pentru mine si avertisment pentru vreun alt doritor de a parasi partidul, la 1 februarie 1983 am fost trimis in productie. Din tehnician principal am fost retrogradat si facut muncitor, cu salariul micsorat. Am continuat sa scriu la diferite ziare si conducatori de partid si de stat. Dar scrisorile mele nu mai aveau caracter revendicativ, de a fi repus in drepturi, ci erau critice, cu referire directa la starea sociala a societatii, la viata din ce in ce mai grea", spune Briscan.

"Am stat o ora in pielea goala pe ciment"
"Tovarase redactor, Uniunea Sovietica construieste socialismul de 67 de ani si e vai de ei. Tara noastra de 40. Cand eram la inceputul construirii socialismului era mult mai bine (…) E adevarat, nu aveam televizoare, frigidere, dar in perioada aceea aveam apa calda ziua si noaptea, fara intrerupere. Acum numai cateva ore dimineata si cateva seara. Atunci nu se intrerupea curentul, nu se intrerupeau gazele de la bucatarii, nu inghetam de frig in apartamente. Azi e duminica, 23 decembrie 1984, afara temperatura e de minus un grad, iar in apartament plus 12 grade. In picioare am ciorapi si paslari, am pe mine doua perechi de indispensabili grosi, peste ei pantaloni de pijama, am un maiou gros, bluza de pijama, pulover si pe deasupra un pieptar. Pe cap – o caciula. Am vrut sa imi fac mamaliga, dar presiunea gazelor era asa de mica incat am renuntat." (Scrisoare trimisa ziarului Scanteia, 23 decembrie 1984)

Desi nu a primit raspuns la aceste scrisori, "tovarasii" le-au citit cu atentie. si au luat masuri: lui Briscan i s-a desfiintat postul telefonic si a intrat sub supravegherea atenta a organelor de Securitate: "Am fost sa il vizitez pe Corneliu Coposu. M-am apropiat de casa dansului, dar dupa coltul casei au iesit doi militeni care m-au luat de brat, mi-au cerut buletinul de identitate. Mi-au cerut sa merg cu ei la circa de militie. Aici mi s-a cerut sa scot tot ce am prin buzunare si in geanta. Apoi, am fost pus sa ma dezbrac in pielea goala. Aproape o ora am fost tinut descult pe ciment, dezbracat in pielea goala…" (din manuscrisul cartii "Destin", nepublicata).

"Oamenii au inceput sa ma evite"

Vazand ca nu primeste nici un fel de raspuns din partea tovarasilor, Briscan s-a decis sa faca publice scrisorile trimise autoritatilor de partid. Singura solutie era sa se adreseze postului de radio Europa Libera.
"In 1986 m-am hotarat sa selectez un numar de copii de scrisori – dintre cele trimise unor ziare si unor conducatori de partid – si sa le trimit la Europa Libera. O problema dificila a fost sa gasesc modalitatea de a le trimite, stiut fiind ca prin posta nu ajungeau", povesteste fostul detinut. Dupa mai multe luni de pregatire, a reusit sa trimita simultan 57 de scrisori la Europa Libera. Difuzarea si comentarea acestor scrisori au inceput la data de 7 ianuarie 1987. S-au facut 16 emisiuni in lunile ianuarie, februarie si martie.
"Oamenii din fabrica au inceput sa ma evite. Nu mai stateau de vorba cu mine. Cand treceam pe langa ei se faceau ca nu ma vad. La toti le era frica", rememoreaza Briscan.

Intregul calvar indurat de Teodor Briscan – bataile si torturile de la Securitate, anii de puscarie comunista si cei in care si-a cautat dreptatea in democratie – il puteti descoperi in suplimentul Aldine al "Romaniei libere" care apare maine.

» Arestat in fata ambasadei SUA

In luna ianuarie 1987, un vecin i-a spus lui Teodor Briscan ca a auzit la radio Europa Libera o emisiune in care se vorbea despre el.
"Doamnelor si domnilor, bine v-am gasit la programul nostru dedicat actualitatii romanesti. Viata de fiecare zi, in ultimii ani mai ales, a devenit aceeasi povara umilitoare, aceeasi agresiune de neinteles… Unui astfel de «just» care protesteaza ii dedicam emisiunea de fata. Se numeste Teodor Briscan… La 18 septembrie 1982 el cere printr-o scrisoare iesirea din partid. Motivul: starea de dezamagire pe care politica acestui partid i-a produs-o. Urmeaza dantuiala de rigoare cu diversi activisti, de diverse grade, care incearca sa ii schimbe parerea. Dupa patru luni de negocieri este retrogradat ca muncitor, cu salariu micsorat. Omul se adreseaza indata organelor administrative si politice ale tarii, cerand dreptate… Incepand cu 1984 urmeaza doi ani de intensa activitate epistolara. Se adreseaza prin scrisori, cereri de audienta, memorii Comitetului Central al PCR, unor secretari ai CC al PCR si, desigur, lui Nicolae Ceausescu. Nu primeste nici un raspuns. In disperare de cauza, omul a trimis printr-un cetatean strain un memoriu presedintelui roman via Europa Libera.
Cineva a tradat, iar memoriul a ajuns la Securitate, nu la Europa Libera. La 15 noiembrie i se face perchezitie acasa de catre Securitate. Se confisca copiile unor scrisori, intre care si acel memoriu intitulat «Daca voi fi intrebat». Este anchetat doua zile la Securitate. Se decide atunci sa ceara emigrarea in SUA. Incercand sa depuna o cerere de azil politic, este ridicat de Securitate chiar in fata ambasadei."

Emisiune difuzata la Europa Libera pe 7.01.1987

Cele mai citite

Universitatea Craiova – „U” Cluj, în finala barajului pentru Conference League. „Șepcile Roșii” au învins Oțelul

Ultima echipă care va reprezenta România în cupele europene se va decide dintre Universitatea Cluj și Universitatea Craiova, după ce formația antrenată de Ioan...

Premierul slovac Fico se află în afara oricărui pericol, dar starea sa este gravă

Premierul slovac Robert Fico nu mai este în pericol imediat, dar se află în continuare în stare gravă, a declarat duminică adjunctul său, la...

Elicopterul președintelui Iranului a aterizat forțat. Nu se cunoaște starea liderului iranian

Elicopterul care îl avea la bord pe președintele Iranului, Ebrahim Rayeesi, a aterizat forțat, iar echipele de salvare fac eforturi să ajungă la locul...
Ultima oră
Pe aceeași temă