O cantare oratoriala adresata eroilor evenimentelor din decembrie '89, un veritabil monument sonor dedicat acestui punct crucial – acesta este oratoriul “Iisus cel cu o mie de brate”, lucrare datorata Mihaelei Vosganian, scrisa pe versurile poetului Varujan Vosganian, actualul deputat in Parlamentul tarii. Lucrarea a fost compusa in ultimii doi ani, este o comanda a Radiodifuziunii Romane si a Canalului Romania Muzical si a fost prezentata in prima auditie mondiala in cadrul festivalului dedicat Zilei Minoritatilor Nationale, sub patronajul Guvernului Romaniei.
Cele douasprezece parti ale oratoriului corespund poemelor ciclului poetic. Prolog, Balada mielului-copil, Cuvantul care ucide, Jertfa deszidirii, Aici au murit eroi adevarati, Victima si calau, Cantec de dragoste in Piata Universitatii, Prohodul – starea intai, Prohodul – starea a doua, Prohodul – starea a treia, Invierea, Inaltarea sunt tot atatea momente de transfigurare muzical-poetica. Partile sunt structurate si orchestrate distinct. Se poate vorbi de o ingenioasa paleta a combinatiilor de acest fel. Scriitura camerala de tip heterofonic, pe de-o parte, tesatura densa, ordonata pe mai multe planuri suprapuse, pe de alta, folosirea prelucrarii electronice pe banda, procesarea live constituie intregul complex al mijloacelor ce servesc definirii ideilor sacrificiului colectiv.
Universul lucrarii se doreste a fi in egala masura sacru si laic, un univers ce apartine textului poetului, univers potentat de mijloacele limbajului muzical. Lucrarea pe ansamblu preia aspecte specifice ethosului traditional romanesc, de asemenea elemente ale cantului liturgic ortodox. Pot fi detectate si elemente culturale arhetipale.
Rezultatul? O lucrare oratoriala ampla ce perpetueaza in buna parte, cum era firesc, conventiile genului, facand apel la cuceririle acestuia din deceniile de mijloc ale secolului trecut, la structurari muzical-dramatice ce ne amintesc de oratoriile lui Honegger sau Orff. “Iisus cu o mie de brate este o marturie” – consemneaza poetul Varujan Vosganian. “Ciclul de zece poeme este dedicat tinerilor care au fost ucisi in decembrie 1989. Ei s-au jertfit pentru mantuirea lumii tot asa cum a facut-o Iisus. Ei sunt, astfel, un Iisus colectiv, cinci sute de tineri jertfiti, un Iisus cu o mie de brate. Din pacate, acum, ca si atunci, omenirea nu s-a mantuit. Cu atat mai mult, asadar, suntem datori sa-i pomenim.”
Soprana Georgeta Stoleriu si baritonul Eduard Tumagian au fost protagonistii acestei mari fresce vocal-simfonice realizate cu concursul actorului Eusebiu Stefanescu, al orchestrei Nationale Radio conduse de Tiberiu Soare, cu concursul Corului Academic Radio, condus de maestrul Dan Mihai Goia, al Corului de Copii Radio, condus de maestrul Voicu Popescu.
In cea de-a doua parte a serii de muzica am audiat cel de-al treilea Concert pentru pian si orchestra de Serghei Rachmaninov. Observand tematica programului, probabil s-a avut in vedere faptul ca – la vremea la care a fost scrisa lucrarea, inceputul secolului – compozitorul apartinea unei importante minoritati nationale de pe teritoriul SUA. Protagonistul lucrarii, pianistul Viniciu Moroianu, s-a intrecut pe sine. Am asistat la un mare spectacol interior al muzicii, un spectacol a carui grandoare ar fi necesitat, poate, un plus de forta dinamica in sustinerea splendidei comunicari neoromantice pe care o prilejuieste muzica marelui compozitor si pianist rus. Dirijorul Tiberiu Soare etaleaza datele unui profesionalism ce depaseste nivelul promisiunilor oferite pana acum; este vorba de eficienta, de energie in comunicare, de claritate in constructia discursului simfonic. Concertul la care am asistat a fost o prima importanta experienta, ce poate fi semnificativa pentru cariera acestui tanar muzician.
