37 C
București
sâmbătă, 20 iulie 2024
AcasăOp & EdOpiniiDe ce râd bucureștenii de marile proiecte?

De ce râd bucureștenii de marile proiecte?

Doar doi dintre candidații la alegerile locale din București, Gabriela Firea și Sebastian Burduja, au cutezat să anunțe proiecte majore în programele administrative.

Mulți bucureșteni râd de tunelul rutier propus de Burduja, deși există soluții tehnologice, institute specializate și chiar o cârtiță industrială, care a costat peste un milion de euro.

Edilii marilor metropole studiază în cele mai mici detalii o astfel de soluție, implementată de mult la Boston, Washington, Montreal.

De partea opusă, Gabriela Firea a anunțat construcția unui aeroport modern în sudul Bucureștiului, la Adunații Copăceni, menit să deservească peste 11 milioane de pasageri pe an. Gleznuțele goale și mințile netede râd de proiect. Probabil că generația Z este obișnuită mai mult cu valențele pssihoterapeutice ale gropii Văcărești, unde se delectează cu izmele mlaștinii ideologice, decât cu planurile îndrăznețe de a pune Bucureștiul pe harta marilor metropole ale lumii.

În groapa din mlaștina rămasă, în urma unei încercări de aducții acvatice de pe timpul lui Ceaușescu, se proiectează, vara, filme eco și se scuipă grețos semințe pe brusturi, ridicați la rang de valori unice ale naturii.

Ce pot să ceri unor indivizi care se complac în promiscuitate și care apreciază nefăcutul nimic ca pe o virtute? Electoratul captiv al USR – “divizia civilă” a intelligence-ului româno-american – se comportă, electoral vorbind, ca adolescentul cu imaginea ideală a fetei dorite. Își construiește un arhetip pe care-l divinizează. “El nu este corupt ca alții”, “e bine că nu face nimic, nu cheltuie banii”, “e ca noi, lucrează remote” sunt doar câteva dintre narativele băieților duși la sală și ale fetelor botoxate, în căutarea bărbatului „bazat” financiar.

Schița Aeroport / Sursa foto: Primăria sectorului 4

Exemplificând cu rezultate ale unor studii recente (pe care nu le citează), profesorul Cristian Vasile afirmă într-un interviu, acordat ieri cotidianului Libertatea că „alegătorii preferă politicienii care le seamănă fizic”, care au elemente ale „desenului” feței corelate cu anumite caracteristici ale personalității, cam nazy-mode, cum ar zice elevii. Printre altele fie spus, dacă publica în Austria sau Germania o astfel de analiză – gen, alegătorii preferă “urechi clăpăuge”, “nasul coroiat”, “figuri cu distanțe focale proeminente” – ar fi considerată fascistoidă și i-ar fi bătut procurorii la ușă încă de dimineață.

Nu există studii aprofundate în acest sens, deși în istoria comunicării politice se cunoaște experimentul celebrei dezbateri, din anii ’60, dintre Nixon și Kennedy, transmisă la radio și la televizor. Dacă telespectatorii au votat în favoarea lui JFK, mult mai carismatic, radioascultătorii, cu Nixon, mult mai tehnic și mai aplicat.

Dacă s-ar valida teoria domnului profesor, de ce n-avem candidate botoxate, candidați cu creste de cocoși sau oameni șobolani, că tot s-a dat undă verde de la Bruxelles pentru drepturi depline date oamenilor care se declară animale?

Conjurația progresistă n-are limite. Organele sunt obediente structurilor parastatale.

Revenind la Aeroportul din sudul Bucureștiului, cârcotașii trebuie să știe că acest proiect curajos are în spate un studiu de oportunitate elaborat recent de către un consorțiu de specialiști, din care fac parte și reprezentanți ai companiei SETEC din Franța, societate cu experiență vastă în studierea, proiectarea și realizarea de aeroporturi la nivel global, atât în Europa, cât și în America de Sud, Africa și Asia.

„Primul lucru la care trebuie să ne uităm când realizăm un aeroport este bineînțeles raportul dintre cerere și ofertă și acest lucru ne va ajuta să dimensionăm capacitatea viitorului aeroport. Pentru aceste calcule, ne bazăm pe studii econometrice care oferă o perspectivă până în anul 2050, pentru București, de 40 de milioane de pasageri într-un scenariu prudențial și de 65 de milioane de pasageri, într-un scenariu optimist. Amplasamentul este unul strategic, în partea de sud a Bucureștiului,” a declarat recent agenției de presă Hotnews.ro Aurélien Van Hecke, manager de proiect SETEC pentru Aeroportul București-Sud.

Canalul navigabil București – Dunăre, realizat în proporție de 70 % de regimul autocratic al lui Nicolae Ceaușescu, are șanse să fie finanțat din fonduri UE. Ministerul Transporturilor a lansat deja trei apeluri de proiecte cu finanțare europeană, în valoare de 460 de milioane de Euro pentru investiții în infrastructura navală. Guvernul a alocat fonduri pentru studiul de fezabilitate. Construcția nu este o aventură comunistă, ci aparține unui proiect major încă de pe timpul Monarhiei, pentru a conecta capitala cu marile orașe-porturi.

Eram într-o campanie electorală la Amsterdam, prin anii 2010. Știți cine a câștigat? Candidatul care a venit cu planuri concrete de extindere a pământului doi km în mare.

#Haicasepoate.  

VOCILE LUMII

Daniel Băluță, primarul Sectorului 4, București.

„Ceea ce am început de acum un an, ca idee, ca dorință, astăzi prinde contur. În urma asocierii cu Consiliul Județean Giurgiu, am pus baza unei structuri care va pune în practică acest proiect existent, ca intenție, încă din anul 1973. Împreună am făcut primul pas, alături de partenerii francezi de la Setec, cu experiență vastă în privința infrastructurii aeroportuare. Bucureștiul este polarizat, a existat o diferență foarte mare între nordul și sudul Bucureștiului, fapt ce produce consecințe grave, ce face nordul orașului să fie sufocat de propriul succes. Avem o necesitate majoră pentru zona de sud a orașului,” a declarat Daniel Băluță, primarul Sectorului 4.

Marius Ghilezan
Marius Ghilezan
Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a deconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă