Rezultatul inregistrat de reprezentativa feminina de gimnastica a Romaniei la Campionatele Mondiale de la Aarhus, locul patru la echipe, o medalie de argint la barna si un bronz la individual compus, ambele cucerite de Sandra Izbasa, nu au satisfacut nici opinia publica, nici conducerea Comitetului Olimpic si Sportiv Roman. Specialistii din fruntea forului nostru de gimnastica au apreciat insa ca mai mult de atat nu se putea obtine in acest moment de tranzitie prin care trece lotul feminin de gimnastica al Romaniei. Nicolae Forminte, antrenorul coordonator al team-ului nostru, pentru care aceasta editie a CM a reprezentat un ultim test pentru titularizarea la carma echipei, s-a declarat multumit de prestatia elevelor sale in Danemarca si intr-un interviu ne-a oferit mai multe amanunte despre situatia actuala a echipei pe care o pregateste.
– Considerati ca v-ati castigat dreptul de a coordona in continuare echipa feminina de gimnastica?
– Parerea mea este ca am reusit sa demonstrez ca sunt capabil sa tin in mana fraiele gimnasticii feminine romanesti si sa folosesc cu succes valorile echipei. Sa nu uitam ca, practic, in competitia pe echipe am avut la dispozitie doar doua gimnaste si jumatate, in timp ce adversarii au avut cel putin trei. Sincer, nu stiu cati ar fi avut curajul sa se inhame la asa treaba in momentul extrem de dificil prin care trece aceasta disciplina. Cred ca locul patru pe care ne-am clasat este mai mult decat onorabil. In urma cu 25 de ani, dupa plecarea sotilor Karoli, cand s-a inregistrat o schimbare de tehnicieni aproape similara celei de acum (n.r. – la CM din 1981 stafeta a fost preluata de Octavian Belu), nu s-au obtinut medalii nici la echipe (n.r. – Romania locul 4) nici la individual, desi nu au lipsit toate sportivele experimentate. Acum, cu un lot complet nou, noi am obtinut doua medalii. Se puteau cuceri si patru, dar asa a fost concursul. Dupa parerea mea, este un nou inceput in gimnastica feminina romaneasca.
– Exista reprosuri vizavi de notele mici de plecare la o parte dintre exercitii.
– Stiu ca exista inca o serie de rauvoitori care imi contesta activitatea la echipa, pentru ca numai din rautate sau ignoranta mi se poate reprosa acest lucru. A fost o strategie bazata pe faptul ca am deplasat o echipa incropita cu care trebuia sa ne prezentam onorabil si sa ne asiguram calificarea la Mondialele de anul viitor, unde se vor decide echipele participante la Jocurile Olimpice de la Beijing. Am contat pe doua gimnaste, care s-au comportat bine, si nu puteam risca o eventuala accidentare a vreuneia dintre ele. Altele ar fi fost exercitiile daca am fi participat doar la individual compus si pe aparate.
– La paralele continuam sa fim deficitari. Ce spuneti despre aducerea unui antrenor strain?
– Este o idee hilara pentru mine. Va spun cinstit, ma apuca rasul de cate ori aud aceasta varianta. Adica ce sa facem, sa aducem un chinez sa ne pregateasca la paralele? Cred ca mai degraba ar trebui sa luptam sa pastram antrenori barbati la cluburi, pentru ca acolo este buba. Pregatirea la paralele implica mult efort fizic din partea unui tehnician, iar femeile nu prea fac fata. Fetele vin fara a fi bine pregatite la acest aparat, iar la lot, constransi de prezenta la diferite concursuri, nu avem timp sa insistam pe anumite elemente.
– Cum arata viitorul echipei feminine de gimnastica?
– De anul viitor vom putea conta la echipa de senioare si pe junioarele care se pregatesc acum la Deva si, metaforic vorbind, vom avea gloante de calibru potrivit pentru un razboi mondial. Nu inseamna insa ca vom urca automat pe podium, ci doar ca ne vom bate de la egal la egal cu viitoarele noastre adversare, care in niciun caz nu vor fi mai slabe decat pana acum. Pe langa rusoaice, americance sau chinezoaicele care, dupa cum s-a vazut, au renuntat la executiile-“spectacol” in favoarea celor “la siguranta” si vor fi extrem de greu de batut, cu certitudine pe firmament vor apare nume noi.
– Mult succes!
– Multumesc.
