Un vas american care a călătorit, săptămâna aceasta, către o bază navală spaniolă făcut istorie. Sosirea vasului USS Donald Cook din Norfolk, Virginia, la noua sa casă, portul Rota, de pe coastele spaniole ale Atlanticului, a marcat momentul în care, pentru prima dată, o navă americană echipată cu sistemul antirachetă, high-tech, Aegis, s-a stabilit în Europa.
USS Donald Cook este primul distrugător american cu 1.200 de marinari şi personal la bord, care va avea un rol central în misiunea defensivă a NATO. Însă nava va avea de îndeplinit şi alte misiuni, cum ar fi operaţiuni privind securitatea maritimă, exerciţii militare bilaterale şi multilaterale şi participarea NATO la operaţiuni de desfăşurare a forţelor, inclusiv la grupurile Standing NATO Maritime.
Sosirea vasului USS Donald Cook a marcat un pas înainte pentru NATO, în ceea ce priveşte securitatea europeană şi cooperarea transatlantică. Acest lucru demonstrează clar legătura puternică dintre America şi Europa în gestionarea provocărilor complexe şi neprevăzute în ceea ce priveşte securitatea.
Un progres susţinut s-a înregistrat din noiembrie 2010 când, la Summit-ul de la Lisabona, Alianţa Nord Atlantică a decis să dezvolte sistemul antibalistic pentru protejarea populaţiei, teritoriului şi forţelor NATO. În aprilie 2012, la summit-ul de la Chicago, NATO a anunţat un prim pas în ceea ce priveşte capacitatea operaţională. În anii care vor urma, capacitatea va deveni deplină.
Scopul sistemului antibalistic al NATO este de a apăra Europa de o ameninţare reală. Cel puţin 30 de ţări din întreaga lume au un astfel de sistem balistic sau încearcă să-l dobândească. Know-how-ul pentru construirea acestuia se răspândeşte şi raza de acţiune este tot mai mare, iar unele state din afara Alianţei au deja capacităţile necesare pentru a ataca oraşe europene.
USS Donald Cook şi alte trei distrugătoare americane au un sistem avansat de senzori şi rachete interceptoare care pot detecta şi doborâ rachetele balistice îndreptate contra Europei.
În viitor, o altă componentă importantă a sistemului antirachetă va fi sporirea numărului de radare, senzori, baterii de rachete interceptoare şi de nave.
De asemenea, mulţumită US European Phased Adaptive Approach pentru rachete defensive, NATO se poate bizui pe radarul puternic amplasat în Turcia. Au început deja lucrările la scutul antirachetă şi la radarul care vor fi amplasate în România. Polonia a anunţat că plănuieşte să îşi dezvolte capacitatea de răspuns aerian şi sistemele antirachetă. Olanda îşi îmbunătăţeşte patru fregate – radar pentru a le adapta apărării antirachetă şi a pus la dispoziţia NATO sistemele antirachetă Patriot. La fel şi Germania.
Olanda, Germania şi SUA au desfăşurat sistemele Patriot la graniţa de sud-est a NATO pentru a ajuta şi proteja Turcia de posibile atacuri ale Siriei. Şi, prin găzduirea a patru distrugătoare ale marinei americane, Spania contribuie nu doar la susţinerea sistemului defensiv antirachetă al NATO, ci şi la securitatea întregii regiuni de la Mediterană.
Pentru a lega toate aceste deziderate naţionale, NATO a dezvoltat şi a extins un sistem avansat de comandă şi control la baza aeriană Ramstein din Germania. Sistemul poate conecta sateliţi, radare şi rachete interceptoare pentru apărarea în caz de atacuri cu rachete, iar aceste capacităţi vor deveni mai complexe şi mai agile în următorii ani. Acest lucru face NATO unic: este singura organizaţie multilaterală care poate să combine cele mai complexe sisteme din lume, ale celor mai avansate ţări, pentru a crea un sistem unitar.
Această desfăşurare de forţe este un pas înainte pentru cooperarea transatlantică deoarece navele americane reprezintă mai mult decât o capacitate militară. Fiecare are 8.000 de tone, reamintind de angajamentul Americii în ceea ce priveşte securitatea Europei.
În acelaşi timp, sistemul antirachetă al NATO demonstrează aliaţilor europeni angajamentul pentru asigurarea securităţii. Încurajez toţi aliaţii să se gândească asupra modului în care vor contribui în viitor la un sistem care ne va apăra pe noi toţi în Europa.
Sistemul antirachetă anunţă o nouă formă de cooperare, ce utilizează noi instrumente împotriva unor noi ameninţări.
Dacă odată puneam tancuri la graniţă, în prezent construim un sistem complex care necesită contribuţia cu tehnologie de ultimă oră din partea multor aliaţi, atât pe pâmânt, pe mare şi în aer. Sistemul antirachetă NATO demonstrează cum trebuie să arate o echipă transatlantică a secolului XXI.
Anders Fogh Rasmussen, Secretar General al NATO
Copyright: Project Syndicate, 2014
www.project-syndicate.org
