Miniștrii de Externe ai Uniunii Europene nu au reușit să se înțeleagă, marți, asupra unui nou set de sancțiuni împotriva Rusiei, în pofida presiunilor Marii Britanii, Suediei și așa-numitelor state din Estul Europei. Prin „statele din Estul Europei” se înțelege Polonia și statele baltice. Poziția ministrului Titus Corlățeanu este neclară. Olanda, în pofida faptului că a fost principala victimă a atacului asupra Zborului MH17, a avut o atitudine ambiguă.
Miniștrii de Externe ai UE au convenit, așa cum sună comunicatul MAE, să aprobe un „pachet substanţial de măsuri restrictive. Miniştrii au aprobat extinderea criteriului de listare, pentru a include entităţi și persoane care contribuie la subminarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii naţionale a Ucrainei.
De asemenea, au decis accelerarea adoptării de măsuri la adresa persoanelor şi entităţilor care acordă sprijin material şi financiar acţiunilor care ţin de anexarea ilegală a Crimeii şi destabilizarea părţii de est a Ucrainei, respectiv formularea de noi restricţii la investiţiile în Crimeea. Totodată, miniştrii au mandatat Consiliul şi Comisia Europeană să finalizeze pregătirile pentru adoptarea de noi măsuri sancţionatorii, care să acopere, printre altele, sectorul apărării, inclusiv produsele cu dublă utilizare, cel al tehnologiei de vârf, inclusiv în domeniul energetic, precum şi accesul la piaţa de capital.”
Acest rezultat a fost un compromis. Statele care au forțat extinderea sancțiunilor, în frunte cu Marea Britanie, au cerut în mod explicit un embargo asupra livrărilor de armament. Această solicitare s-a lovit de opoziția fermă a Franței, care are un contract în valoare de 1,2 miliarde euro pentru livrarea a două nave de asalt de tip Mistral Rusiei, iar 400 de militari ruși se pregătesc în portul Saint-Nazaire pentru manevrarea primeia din cele două nave, Vladivostok.
Singura concesie pe care a făcut-o președintele Francois Hollande a fost că „ar fi posibil ca cea de-a doua navă, Sevastopol, să nu mai fie livrată. Între timp, ministrul de Externe Laurent Fabius și șeful socialiștilor francezi s-au dezlănțuit împotriva „ipocriziei” britanicilor, care adăpostesc „oligarhi ruși și banii lor”.
Comisia Europeană și Serviciul Extern au termen până joi să formuleze termenii sancțiunilor, ceea ce este o veste bună, pentru că, de obicei, Comisia tinde să fie mai fermă decât statele membre. Potrivit fostului ministru de Externe, Teodor Baconschi, „De la constituirea lui, Serviciul European de Acțiune Externă a abordat numai conflicte din vecinătatea sudică a UE: lumea arabă, cu diferitele sale convulsii, pirateria din Marea Roșie, catastrofe umanitare în Haiti, conflicte civile în Africa Subsahariană. Rusia și politica ei de expansiune nu au figurat niciodată pe agendă, de cât sub forma ”constructivă” a Parteneriatului Estic. Toată lumea – la nivelul Comisiei și al Consiliului, dar și în reuniunile ministeriale sectoriale – a recitat încântată mantra ”resetării” relațiilor cu Federația Rusă, puternic încurajată și de americani”.
Chiar dacă anexarea Crimeii și războiul hibrid din Estul Ucrainei sunt deja evidențe, inerția vechii atitudini conciliante, ”business-oriented”, este foarte mare. Nu aș vorbi despre un eșec al ultimei reuniuni CAG-CAE, întrucât miniștrii vin deja cu mandate pline de linii roșii: acolo nu se poate fixa decât cel mai mic numitor comun al intereselor celor 28 față de Moscova. Interese diverse, sau chiar divergente.
În acel format nu putea rezulta nimic spectaculos. Notez totuși profilarea, pe lista sancțiunilor de gradul 3, a unor ”entități”, ceea ce ne scoate din folclorul diplomatic al unor simple ”personae non gratae” și ne aduce pe terenul unor lovituri economice de substanță, legate de bănci, programe interguvernamentale cu finanțare BERD-BEI sau de accesul pe piața de capital. Dacă se aplică asemenea măsuri, regimul lui Putin va cunoaște dificultăți externe – și interne – ceva mai accentuate.”
Baconschi a fost ambasador la Paris și este francofil. Dar esența rupturii dintre europeni este clară. Pe de o parte, Franța, Italia și țările care depind de Rusia energetic și comercial, de partea cealaltă statele est-europene, cu sprijinul puternic al Marii Britanii, Suediei și, mai discret, al Finlandei.
Băsescu a amintit în declarația de luni că valorile europene primează în fața celor comerciale. Băsescu pare să fi pierdut această rundă. Țara care părea crucială chestiunea sancțiunilor. Olanda, care a pierdut 193 de cetățeni în atacul asupra Zborului MH17 a avut o poziție slabă. Potrivit canadienilor de la Globe and Mail, o explicație poate fi faptul că Shell, cea mai mare companie olandeză, are interese uriașe în Rusia, care afectează veniturile companiei și fondurile de pensii ale olandezilor, care au investit foarte mult în Shell.
Poziția Olandei a alarmat Washingtonul într-atât încât ieri, președintele Barack Obama l-a sunat pe premierul olandez. Mark Rutte, pentru a discuta despre sancțiunile împotriva Rusiei. Astăzi, la reuniunea ambasadorilor statelor membre la UE vom vedea cu ce rezultat.
