La Galeria Dialog de la Primaria sectorului 2, proiectul Ruxandrei Garofeanu e in desfasurare. Dupa ce a realizat doua expozitii despre scriitorii care, ca un hobby, s-au ocupat si de pictura, precum si despre plasticienii care in timpul lor liber au scris, iata ca ne aflam in fata unor noi performante ale neobositului curator – Marin Sorescu, pictor. Celebrul scriitor ni se dezvaluie acum intr-o ipostaza pe care apropiatii sai i-o cunosteau, dar de care marele public nu a avut nici o idee.
Le-am luat pline de praf…
Cand am vorbit ultima data cu Ruxandra Garofeanu despre proiectul expozitional, am aflat o serie de amanunte despre dificultatile pe care le-a intampinat pentru a intra in posesia lucrarilor lui Marin Sorescu. Pana la urma, visul i s-a implinit. Dar nu a fost usor. Am intrebat-o cum a reusit sa invinga toate greutatile. Raspunsul ei este destul de deconcertant.
"Familia lui Sorescu este scindata, cele doua aripi nu prea se agreeaza. Fratele George, profesorul de la Craiova, nu se amesteca. Eu am colaborat bine cu doamna Bogdan, sora Virginiei Sorescu, deci cumnata lui Marin, si cu dl Seitan, fratele ei. Acest domn conduce si Fundatia Marin Sorescu, care se ocupa de mostenirea patrimoniala a scriitorului si artistului. Ei au fost incantati sa-mi incredinteze tablourile pentru a le expune. Opozitia a venit din partea unei nepoate, dna Moldovanu, care a angajat niste avocati ale caror atacuri au fost foarte dure la adresa celeilalte aripi a familiei. Asemenea dispute sunt de neinteles. Ca sa nu am surprize si sa nu ma trezesc cu o interdictie absurda, am luat lucrarile din podul casei de pe "Grigore Alexandrescu" aproape pe furis. Erau pline de praf, a trebuit sa le curat ca sa le pot expune. La Craiova, acum este deschisa o expozitie similara. Marin Sorescu trebuie cunoscut si sub aceasta ipostaza de artist plastic, iar orgoliile unor rude de a reprezenta ele numele artistului, si nu altele sunt absurde.
Cocosi si curcani
Dupa asemenea marturisiri care pot fi chiar secvente dintr-un roman politist, am vizitat expozitia. De buna seama, cand picta, Marin Sorescu nu se gandea la certurile iscate in jurul tablourilor sale. Si totusi ceva-ceva parca tot a anticipat. Mai toate lucrarile sale sunt dominate de cocosi si curcani. Orataniile sunt viu colorate si parca tot timpul pregatite de lupta. Sfada lor vazuta de artist a prefigurat intr-un fel disputa rubedeniilor. Aceasta, ca sa ramanem intr-un registru pitoresc. Si totul in pictura lui Sorescu este pitoresc, plin de viata, despartit de melancolii inutile. Am putea socoti tablourile sale niste ilustratii la ciclul de poeme La Lilieci.
Poeziile acelea indelung lucrate, in ciuda inselatorului lor caracter frust, corespund acestor picturi care simuleaza naivitatea. Marin Sorescu a fost un artist caruia ii placea sa-i ironizeze pe savanti, pe cei care, impovarati de eruditie, au pierdut contactul cu viata adevarata. Expozitia aceasta adusa la lumina dupa lungi razboaie ni-l prezinta pe artist ca pe un artizan, un autentic meserias, confirmand propria marturisire: "Poezia din cuvinte nu se vede, in timp ce aceea asternuta pe panza te izbeste cu concretetea ei si e ca o durere imediata".
