Biblioteca universitatii americane Yale are in posesia cea mai misterioasa si totodata cea mai bine pazita carte din lume – asa numitul manuscris Voynich, a relatat recent cotidianul german Die Welt.
O scriere codificata si ilustratii ale unor plante ciudate – cam la atat se rezuma descrierea manuscrisului Voynich, despre care se crede ca ar ascunde cunostintele alchimistilor medievali. Explicatia care insoteste fisa de biblioteca a manuscrisului este la fel de edificatoare: “Text criptografic, stiintific sau magic, intr-o limba neidentificata. Provenienta – Europa Centrala (?). Data probabila: secolul al XV-lea pana catre sfarsitul secolului al XVI-lea.”
Cele 262 de pagini bogat ilustrate si scrise foarte indesat raman inca un secret. Caracterele amintesc vag de limba sanscrita sau de grafia thailandeza. Originea si traseul parcurs de carte sunt si ele invaluite de mister. In 1912, londonezul Wilfried Voynich, anticar de origine poloneza, descoperea intr-un colegiu iezuit, situat la sud de Roma, un manuscris ce prezenta caractere bizare. Parintii iezuiti aveau nevoie de bani si ca atare au inceput sa vanda din documentele rare aflate in posesia lor. Voynich a fost fascinat nu numai de manuscris, ci si de o scriere alaturata, redactata de un anume Joannes Marcus Marci si datata Praga 19 august 1666. In scrisoare se spune: “Dr. Raphael, profesor de limba ceha la curtea imparatului Ferdinand al II-lea si rege al Boemiei, mi-a povestit ca aceasta carte a apartinut imparatului Rudolf. El crede ca autorul ar fi Roger Bacon. Fostul proprietar s-a dedicat neobosit descifrarii manuscrisului, dar eforturile sale au fost in zadar”.
Imparatul Rudolf al II-lea, incoronat in 1576 si decedat in 1612, transformase Praga intr-o metropola a astronomilor, astrologilor, rozicrucienilor si a altor societati secrete, care urmareau toate obtinerea de noi cunostinte, dar mai ales de metale pretioase prin experimente misterioase, efectuate de alchimisti in perpetua lor cautare dupa piatra filosofala, cu care se putea obtine aurul.
La scurt timp dupa descoperire, in 1912, munca de descifrare a fost preluata de cunoscutul filolog, specialist in limbi vechi, William Newbold de la Universitatea din Pennsylvania. Renumele sau a fost distrus atunci cand afirmatia sa de a fi reusit sa decripteze cartea s-a dovedit lipsita de fundament. Profesorul John Manly, un prestigios spargator de coduri din primul razboi mondial, a ramas si el fara succes. Rene Zanderbergen, inginer la Agentia Aerospatiala Europeana, a incercat, in vremuri recente, sa descopere secretul cu ajutorul computerului.
Misterul persista insa – spre satisfactia bibliotecarilor de la Yale. Pentru ca temerea specialistilor este ca intreaga vraja a textului va disparea precum aurul alchimistilor de indata ce ar fi deslusite ambele mistere.
