Palatul prezidenţial din Port-au-Prince este în continuare în ruine, iar catedrala şi şcolile sunt devastate, la fel ca numeroase locuinţe, la doi ani după cutremurul din Haiti, relatează Mediafax.
În nordul ţării, în micul orăşel Limonade, ocolit de catastrofă, există o singură lucrare publică ridicată după cutremurul care a provocat moartea a 200.000 de persoane la 12 ianuarie 2010, respectiv un campus universitar oferit la cheie de Republica Dominicană vecină.
Trei planuri de reconstrucţie în centrul oraşului Port-au-Prince, dintre care unul pregătit de Fundaţia Prinţului Charles, aşteaptă în sertare.
“Vom fuziona diferite propuneri şi vom înainta o versiune finală a reconstrucţiei centrului capitalei”, afirmă Arry Adam, şeful noii autorităţi care se ocupă de reconstrucţie.
Crizele repetate, caracteristice uneia dintre cele mai sărace ţări de pe continentul american, alegerile agitate şi o tranziţie guvernamentală lungă nu au facilitat executarea proiectelor, în defavoarea celor 500.000 de refugiaţi care se îngrămădesc în taberele “provizorii”.
“Este necesară o politică reală pentru ca reconstrucţia să avanseze”, pledează primarul capitalei, Jean Yves Jason, care percepe mai multă bunăvoinţă din partea noului preşedinte Michel Martelly, aflat la conducerea ţării din mar, faţă de echipa precedentă a lui René Préval.
Premierul Garry Conille tocmai a decretat 2012 “anul reconstrucţiei”, în speranţa degajării celor cinci milioane de metri cubi de dărâmături care acoperă străzile capitalei.
“Vom lansa construcţia a aproximativ 20 de clădiri publice şi peste 3.000 de locuinţe sociale”, a adăugat şeful Guvernului, lăsând însă realizarea acestor proiecte pe seama “resurselor financiare căutate pe lângă comunitatea internaţională şi pe capacitatea haitienilor de munci împreună”.
“Vă voi scoate de sub aceste corturi, vă veţi întoarce în cartierele voastre în condiţii decente. Ceea ce alţii nu au putut face în 20 de luni, eu voi realiza în trei luni”, a promis preşedintele Martelly, în prezenţa a sute de sinistraţi din faţa palatului prezidenţial.
Martelly, care a inaugurat un proiect de reabilitare a mai multor comune, se bucură că a reuşit să evacueze spaţiile publice transformate în adăposturi, oferind o primă de 500 de dolari pe familie pentru închirierea unei camere.
Dar cei direct vizaţi nu mai cred deloc în promisiunile clasei politice.
“Suntem în Haiti, aici se fac tot timpul multe promisiuni, adeseori fără urmare”, afirmă Erole Nelson, vânzător de CD-uri contrafăcute, aşezat la câţiva metri în faţa palatului, loc care a devenit casa lui după seism.
În comunitatea internaţională, nerăbdarea este de asemenea mare.
“Progresele reconstrucţiei sunt departe de a fi mulţumitoare. Reconstrucţia este încetinită de problemele administrative”, deplânge parlamentarul european Michele Striffler, punându-şi întrebări cu privire la eficienţa comisiei interimare pentru reconstrucţia Haiti (CIRH), coprezidată de fostul preşedinte american Bill Clinton .
