Regizorul Jonathan Levine aduce pe marile ecrane o nouă comedie intitulată „Înainte de Crăciun“. Ethan (Joseph Gordon-Levitt), Isaac (Seth Rogen) şi Chris (Anthony Mackie) sunt prieteni din copilărie, iar în ultimii zece ani, petrecerea lor de Crăciun s-a lăsat cu excese de toate felurile.
Acum, fiindcă se află în pragul maturităţii, iar această tradiţie este gata să apună, ei încearcă să petreacă un Crăciun de neuitat, mergând la Nutcracka Ball – cea mai grozavă petrecere din Ajunul Crăciunului.
Regizorul consideră că era important ca acţiunea filmului să se petreacă de Crăciun. „La început am vrut să facem un film despre nişte tineri care petrec cam mult de Crăciun, distrându-se şi stârnind râsul celorlalţi,“ spune el. „Ulterior, ne-am dat seama că sărbătoarea Crăciunului are o încărcătură emoţională care nu trebuie ratată, ci mai degrabă dezvoltată. De ce să nu ne bucurăm de asta?“
De aceea, Jonathan Levine, co-scenarist şi regizor, afirmă că a creat un film care urmează linia unui anumit gen de comedii, dar care, pe parcurs, devine unic şi diferit faţă de acestea. „Am vrut să fac un film specific pentru New York, un film de distracţie, cu elementele stilistice ale filmelor de Crăciun, dar totodată am vrut să mă joc puţin cu regulile acestui gen. Trebuia să facem un film foarte realist, dar care să conţină şi elemente de realism magic. Dar cel mai important lucru la un film de vacanţă este faptul că trebuie să-i faci pe oameni fericiţi,“ apreciază el.
Una dintre modalităţile prin care Levine creează magie este muzica, combinând nostalgicele cântece de Crăciun, cum ar fi „Twelve Days of Christmas,“ „Christmas in Hollis“ sau „Oh, Holy Night“, cu interpretările originale date de Darlene Love cântecelor „All Alone on Christmas“ sau „Christmas (Baby Please Come Home)“ sau ale formaţiei My Morning Jacket, care interpretează cântecul „Please Come Home for Christmas“ acompaniat de nişte sunete specifice.
Levine mai precizează că filmul a fost inspirat din propria lui experienţă. „Obişnuiam să mă distrez aşa cu prietenii mei de la New York în noaptea de Crăciun,“ recunoaşte Jonathan Levine.
„Dacă ieşi pe stradă, în special la New York, dai la tot pasul de grupuri de oameni care fac lucruri ciudate şi se manifestă caraghios. Este un fel de club secret format din oameni care ies în oraş doar de Crăciun, special pentru a face trăsnăi – asta mi-a dat ideea filmului.“ Astfel, Levine şi co-scenariştii săi exploatează toate laturile comice ale unui Crăciun la New York: de la pianul şi până la bradul de Crăciun de la Rockefeller Center, sau din Tompkins Square Park, „Înainte de Crăciun“ ni-i prezintă pe protagonişti trecând prin toate zonele oraşului, înainte de a ateriza la legendarul Nutcracka Ball – punctul culminant al tuturor petrecerilor de la New York.
În centrul povestirii se află Ethan, interpretat de Joseph Gordon-Levitt. În timp ce prietenii săi au avansat în mariaj şi carieră, Ethan a bătut pasul pe loc. În seara aceasta ei vor participa pentru ultima oară la petreceri de genul acesta, pentru că soţia lui Isaac e gravidă, iar la anul Isaac va fi nevoit să-şi petreacă Crăciunul în familie. Dar, deşi Ethan este obligat să admită – formal – importanţa acestor lucruri, el speră în secret că petrecerile lor deşănţate vor mai continua şi în viitor.
Levine spune că filmul depindea în mare parte de relaţia dintre cei trei protagonişti – ceea ce reclama o dinamică bine pusă la punct între cei trei actori. „Trebuie să recunoşti că Anthony şi Joe sunt actori dramatici, înzestraţi şi cu un puternic filon comic. Joe e alergic la momentele false – pur şi simplu nu poate să joace asemenea secvenţe, aşa că el aduce realismul natural – iar Anthony este un actor extrem de talentat, atât în dramă, cât şi în comedie,“ afirmă Levine. „În acelaşi timp, trebuie să recunoşti că Seth este un mare comic, dar are şi trăsături dramatice. El se încadrează la categoria «râzi până îţi crapă burta», dar are şi puterea de a găsi umanismul în orice personaj ar juca – aşa încât el poate aduce filmului cele mai reuşite gaguri, dar îl şi ancorează în realism. Cei trei
s-au completat cu adevărat bine unii pe alţii.“
Un singur lucru ce ar putea face noaptea deosebită ar fi legendarul Bal al spărgătorului de nuci/ Nutcracka Ball – pe care l-au descoperit acum zece ani şi care este chintesenţa tuturor petrecerilor din vacanţa de Crăciun. Isaac şi Chris au şi ei nevoie acum de o refulare. „Isaac va avea în curând un copil, iar paternitatea îl umple de spaimă, deşi nu vrea să recunoască acest lucru,“ explică Rogen. „În această noapte de pomină el vrea să înfrunte adevărul.“
Scenografia
Unul dintre partenerii esenţiali ai lui Levine pentru filmul acesta a fost scenografa Annie Spitz.
Cea mai mare provocare a lui Spitz pentru actualul film a fost să realizeze Nutcracka Ball. „Trebuia să fie o petrecere la care ei doriseră întotdeauna să meargă – dar care să fie specifică pentru New York,“ afirmă producătorul James Weaver. „Vroiam să realizăm cea mai grozavă petrecere de Crăciun din New York, la care să participe cei mai haioşi invitaţi.“
Existau nenumărate locaţii în care puteam organiza „petrecerea petrecerilor“. „Planul iniţial era să amenajăm un tunel abandonat de metrou, care însă s-a dovedit a fi un loc periculos,“ spune Levine.
„Apoi am vizionat un fort vechi de pe malul râului Hudson. Dar până la urmă ne-am hotărât să folosim un spaţiu din Greenpoint, o fabrică renovată care găzduieşte acum nunţi şi alte evenimente.“
Având locaţia, realizatorii trebuia acum să stabilească scenografia strălucitoare a filmului. Şi aveau de unde alege: „Am studiat decoruri de genul Burning Man, Coachella, sau Mad Max,“ povesteşte Levine.
Dar trebuia să se gândească la scopul acestui loc. „Aveam nevoie să fie ceva clar delimitat, un loc unde urma să evolueze Miley. Aveam de asemenea o mulţime de parametri logistici, care puteau fi de ajutor.“
„Înainte de filmări, am studiat o mulţime de lucruri legate de luminile de Crăciun“, spune Spitz. „În locaţia aleasă aveam o alee lungă şi mă gândeam să facem ceva deosebit pe toată lungimea ei. Am văzut un sistem de iluminare de Crăciun în forma unui tunel şi m-am gândit ca aşa ceva ar fi perfect. Acesta va oferi o intrare extrem de dramatică pentru petrecerea noastră.“
„Am construit tunelul pe alee şi l-am drapat cu multe şiruri de luminiţe,“ continuă Spitz. „Apoi Jonathan a venit cu ideea de a transfera o parte din petrecere într-un tren. Asta a cam complicat lucrurile, fiindcă noi deja construiserăm tunelul, aşa că trebuia să găsim un tren care să încapă în tunel, dar care să poată duce trei oameni. Din fericire am găsit un astfel de trenuleţ şi l-am folosit.“
„Ne-am gândit că amenajarea intrării fabuloase va spori efectul de sărbătoare,“ spune Levine. “Asta era ceva grozav – să treci printr-o zonă cu podoabe şi delicatese de Crăciun, apoi printr-un tunel de lumini şi să ajungi pe un tărâm alb, de zăpadă, în care să troneze un Moş Crăciun gigantic.“
Moş Crăciun este înalt de 6 metri (obţinut de la cineva care a vrut
să-şi întreacă toţi vecinii cu decoraţiile sale de Crăciun).
Tot acolo există şi un glob de mărimea unui om, în care ninge, şi care a fost construit pe comandă de o firmă care se ocupă chiar cu construirea acestor globuri. Designerul de costume, Melissa Toth a trebuit să aleagă puloverele pe care le poartă băieţii de-a lungul întregului film. „Ideea cu puloverele figura în film încă de la primele schiţe ale proiectului,“ spune Levine. „În timp ce scriam scenariul m-am plimbat la un moment dat prin Manhattan, unde am văzut un pulover caraghios de Crăciun. Atunci m-am gândit că aceasta e exact perioada în care oamenii se îmbracă caraghios şi se duc la petreceri. Ideea a devenit din ce în ce mai hazlie pentru că toţi am început să venim cu fel de fel de pulovere pe care băieţii urmau să le poarte în secvenţele-amintire. Cred că am încercat vreo sută de pulovere.“
În spatele camerei de filmat s-a aflat directorul de imagine Brandon Trost. În secvenţele exterioare, pentru a face ca vara să pară iarnă, Trost a pus coşuri de fum pe toate blocurile, realizatorii au udat pavajul şi au aşezat din loc în loc acele “dâmburi de zăpadă“, relatează Levine. Totul a mers bine până la urmă. „Uitându-mă la film acum, nu-mi mai amintesc care erau secvenţele filmate în ianuarie şi care erau cele filmate în august,“ exclamă regizorul.
