Restaurantul-trattorie-pizzerie de la intersectia Toamnei cu Eminescu a fost deschis la inceputul acestui an de catre trei fosti angajati ai mult mai cunoscutului “Casa di David”, unul din cele mai scumpe si mai mondene restaurante cu specific italian din Bucuresti. Cum a fost deschis de curand, se poate presupune ca deocamdata este la stadiul de frate mai mic al “Casei di David”; desi am ajuns sambata seara, nu era foarte multa lume in restaurant. De asemenea, preturile sunt mai mici decat la Casa di David, insa meniul nu tine la puritatea “cucinei italiene”, ci strecoara hituri din specificul international ca “insalata greca” sau “di tonno” (ambele la 20 de lei), precum si “cotletul de berbecut” (38 de lei) sau “muschiuletul de porc” (la un pret mai uman, de 22 lei). Pe de alta parte, meniul contine si rafinamente ca piept de rata afumat, ton cu arome asiatice, caracatita la gratar (cu cimbru, ceapa rosie, salata), tagliatelle sau muschi de vita cu trufe.
“Casa di David” ia ochii printr-o eleganta cool si rece, cata vreme “Il Saraceno” mizeaza pe o eleganta cumintica si clasica. Restaurantul este deci elegant, intr-o casa boiereasca veche pusa in evidenta de mobila de lemn masiv si tonurile de bej si maro ale peretilor, precum si de tablourile de epoca de pe perete; deranjeaza piatra, gresia de pe jos, precum si o plasma kitsch care spanzura intre doua tablouri ale unor vechi maestri italieni (gafa cea mare este insa firma de plastic de la intrare, o oroare patratoasa in mov, violet si verde, proiectata parca de un elev de leceu care a invatat sa insereze litere in paintbrush). Locul este compus din doua incaperi foarte largi, spatiile dintre mese fiind mari. Serviciul este a la “Casa di David”, deci foarte ritualizat – biftecul tartar (32 lei), de exemplu, a fost preparat de chelner in fata noastra, fiind servit nu cu paine prajita, ci cu pita libaneza fierbinte.
Preturile, cum v-ati prins deja, sunt medii spre mari – orezul (ma rog, “rizotto”) cu ciuperci costa 20 lei, spaghetele intre 15 si 29 de lei, pestele (ton, lup de mare, dorada) si 45 lei. Pizza si mancarurile pe baza de pui sunt cele mai prietenoase: 17 si 20 pizza, 18 si 28 lei puiul (iar garniturile au si ele preturi bune, 6 – 7 lei). Din meniu in mod bizar lipseste supa crema. Cum cel mai bun pret il avea pizza, am comandat pizza casei – bine preparata, cu aluat subtire si crocant, egal prajit pe margine si pe mijloc. Oricum, bucataria nu da pe spate printr-un meniu foarte sofisticat, ce impresioneaza sunt vinurile – Calvet Medoc Reserve la 110 lei, Cotes du Rhone Chemin des Papes – 80 lei, Greco di Tufo (alb) la 120 lei. Ca o concluzie – din dorinta de a prinde un segment cat mai larg de clienti, restaurantul-trattorie-pizzerie oscileaza inca intre concepte, fara sa contureze deocamdata o identitate clara.
